INTRE CREEDINTA SI... FORMALISM

„În vremea aceea, ieșind Iisus din corabie, îndată L-au cunoscut cei din ținutul Ghenizaretului. Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Și oriunde intra, în sate sau în cetăți sau în târguri, puneau la răspântii pe cei bolnavi și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El, se vindecau. Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Și, văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci omenești». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor.”

Dupa datina... aceasta este o expresie intalnita des si la noi, pana azi. 
Insa, poate ar trebui sa ne intrebam mai des:

Cat din credinta noastra este... datina strabuna si cat este formalism? 

Cat din ce facem este pentru respectarea traditiei si cat este mandria de a arata ca suntem "cineva"?

Trebuie sa facem asa ca... asa se face! Eu asa fac... Caci ne rade lumea... zicem adesea!

Ei bine, "trebuie" acesta nu prea are ce cauta de fapt decat in cele ale lui Dumnezeu!  

Rugaciunea din inima inlocuieste toate vasele parastaselor si toate pomenile la care se impart lucruri spre fala!

Domnul ne lasa liberi, nu ne constrange! El ne vrea de buna voie, sa simtim si sa facem totul din adancul fiintei noastre.

Dar noi alegem sa facem gesturi asa zis crestinesti pentru a fi vazuti, laudati, invidiati chiar, desi invidia aduce numai rau!

Cantonati in formalism ne identificam cu fariseii si carturarii care nu vedeau minunile, nici nu luau in seama felul simplu de viata al apostolilor si al Mantuitorului, oprindu-se asupra unor gesturi, initial bune, care insa s-au transformat in religiozitate!

Nu ne este de nici un folos duhovnicesc daca am ostenit facand de mancare pentru un parastas daca ideea este aceea de a invita pe imbuibati ca sa aibe cine ne lauda! 

Mancarea nu este ceva sfant, nici macar daca e sfintita! 

Iisus este in prescura, in vin si in coliva! Restul e fala! 

Inteleg traditia! Dar atentie sa nu devina scopul principal, inlocuind credinta!

Daca vrem sa hranim, cu prilejul parastasului, sa-i hranim pe saraci! 

La ce foloseste un cadou daruit daca el a fost doar un prilej de a te fali?
Curatenia inimii si gandul curat la cei care nu mai sunt, rugaciunile inaltate catre Domnul sunt tot ceea ce face din noi crestini adevarati, ostasi ai lui Hristos! 

Restul ... este doar desertaciunea lumii!