luni, 23 noiembrie 2020

GRIJI VS INCREDERE

„În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. Iar Iisus i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi? Apoi a zis către ei: Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale. 

Și a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiți de celelalte? Priviți la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba, care este astăzi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor! Și voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea; căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă.”
LUCA 12, 13-15; 22-31

Dupa cum observam, astazi, Biserica noastra ne propune sa meditam asupra versetelor care marginesc pilda bogatului caruia i-a rodit tarina!
Chemat sa mijloceasca un conflict familial legat de mostenire,
Mantuitorul avertizeaza cu privire la dorinta omului de a acumula,
lacomie care nu se justifica sub nici un chip, atata vreme cat viata in sine nu depinde de prinosul averii! Averea, posesiunile, nu fac decat sa fim remarcati!
Si, pentru a se face inteles, El va rosti in continuare, pilda Bogatului caruia i-a rodit tarina!

Grijile legate de mancare, de haine... sunt la fel de neproductive caci
"viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea.

Daca analizam cu atentie si buna credinta, observam ca lucrurile fundamentale din existenta noastra nu le facem noi si nici nu sunt consumabile - ele ne sunt daruite!

In general, noi ne... pre-ocupam, adica ne ocupam, inainte de a fi cazul, de lucruri care nu tin de prezent. 
Tulburandu-ne astfel, ne consumam 90% din energie pentru ceva care nu se va întâmpla,  pentru ca 9% din energie sa o risipim apoi impotrivindu-ne unor lucruri care oricum se vor întâmpla!
Ramanem astfel cu doar 1% - adica cu o bruma de energie - pentru a face fata prezentului! 
Caci... mare parte a vietii noi o traim in mod inutil intr-un viitor plasmuit!

Omul se teme de moarte si tot ceea ce face este pentru a reduce aceasta frica, pentru a afla cum să supraviețuiască.

Pentru a trăi, există două cai:
- fie crezi că viața ta depinde de ceea ce ai sau de ceea ce-ți lipsește - si te străduiești să tot aduni
- fie crezi ca viata ta nu depinde nici de ceea ce ai, nici de ceea ce-ți lipsește, ci de ceea ce ești… si atunci te straduiesti sa fii un om bun, drept, iubit pentru ceea ce esti!

Viata nu inseamna doar viața biologică, mâncare! Viata pentru om, este comuniune cu Creatorul si creatia Sa - relația cu El, cu natura si aproapele…Traiul nostru zilnic trebuie să fie tocmai o optima interactiune, o corecta stabilire a unei bune relații cu toti acesti factori!

Pentru a trăi ne este suficient să avem pe cineva care să ne iubească și pe care noi să-l iubim. 
Mâncarea ne folosește pentru a ne conserva viața. Dar a trai cu adevarat inseamna sa nu fim singuri, sa avem obiective comune, sa impartasim opinii, sa crem si sa ne crem impreuna!

Nu va ingrijiti  nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca, mai spune Mantuitorul!
Este limpede că „haina” este importantă… Aspectul vizibil, felul în care suntem văzuți, este o preocupare a zilelor noastre, si nu numai,  constituind un factor de imagine, ceea ce oferim lumii despre noi.
Haina este ceea ce se vede din identitatea noastra. 

Adam si Eva erau goi in rai si, dupa incalcarea poruncii, s-au imbracat, s-au acoperit si asta a fost semnul constientei goliciunii!

Noi suntem așa cum ne vede Dumnezeu  si asta ne îmbracă cu o haina speciala, cu mult mai protectoare decat orice alt soi de imbracaminte!

Sfântul Pavel ne îndeamnă: sa ne imbracam in  Hristos”. ceea ce si facem prin Botez! Femeia din Apocalipsă, când va fi mireasă, la sfârșitul lumii, când omenire va fi nouă si transfigurata, va fi îmbrăcată cu soare și cu lumină, adica nimic din ceea ce vedem noi astazi pe oameni!

Iisus ne spune să nu ne îngrijorăm pentru că viața valorează mai mult decât hrana și trupul este altceva decât haina.   Viața si trupul le-am primit fără să facem nimic si fara sa le cerem! Sunt darul Creatorului! Domnul este cel care stie poate si vrea totul in ce ne priveste! 
Noua ne ramane credinta, munca si comuniunea!

Viața nu se limiteaza la viața biologică, mâncarea este, dincolo de hrana, de respiratie si nevoi fizice, comuniune, relație…
Dacă ne preocupăm să trăim relația cu ceilalti si cu Dumnezeu, 
vom avea parte de o hrană mai interesantă, relații cu aproapele, dar și de o anume identitate, o alta haina, care te imbraca potrivit cu ceea ce esti si faci!

Iisus ne indeamna sa privim corbii, pasari necurate pentru evrei, pe care Dumnezeu ii hraneste si le poarta de grija! Dar noi valorăm mult mai mult decât păsările!
Apoi continuă: „Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiți de celelalte??” 
Altfel spus, dacă ne neliniștim, ne prelungim viața sau putem deveni mai înalti?

Dupa cum pare, rezultatul tuturor grijilor noastre este exact opusul a ceea ce căutăm… În loc să ne asigure viața, ne-o iau; în loc să ne garanteze o imagine bună, ne fura realitatea, identitatea !

Câți dintre noi multumim lui Dumnezeu dimineata, când ne trezim, pentru că trăim, câți se bucurăm că existăm și că alaturi de noi sunt cei dragi si altii care asteapta sa-i indragim?
Din nefericire, adesea ne trezim deja supărați și îngrijorați pentru cele pe care urmează să le trecem, pentru munca pe care urmează să o prestăm… și pe care oricum trebuie să o facem… 
E corect să muncim, dar nu să ne neliniștim! 

Priviți la crinii câmpului cum cresc, ne spune Mantuitorul! Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia.

Dacă Dumnezeu îmbracă atât de frumos crinii (care se ofilesc după o zi de viață), înseamnă că pe noi – fiii Săi – ne va îmbrăca cu haine mult mai prețioase…adica cu slava Sa, cu iubirea Sa, cu bucuria, cu bunătatea, cu mila, cu pacea, cu liniștea, cu toate lucrurile bune pentru care am fost creați. Acestea sunt imbracamintea noastră.

Credință este o chestiune de încredere… 
Noi trăim prin încredere, iar încrederea este esentiala in iubire… Altfel spus, omul are încredere numai dacă a experiat iubirea ( când este iubit). Dacă nu, nu are încredere! 

Iubirea e un act de incredere… 
De fapt, singurul care are incredere în om, e Dumnezeu si are atât de multă incredere incât spune că omul e bun foarte, și are atât de multă credință , încât se dă pe mâinile omului!
Încrederea permite să existe viața, iubirea și toate relațiile.
Neîncrederea face războaie, luptele, frustrările, separările, singurătățile, morțile, neliniștile, fricile, tot ceea ce reprezinta relele din lume…

Alegerea ne apartine!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu