TIMPUL PLANGERII

„În vremea aceea Iisus a intrat în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. 

El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui-rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 

Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului: Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, care vor culege din Împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.” MATEI 13: 36-43

Iisus explica, la cererea apostolilor, ce e de fapt cu neghina din lanul de grau.

Sa ne reamintim ca, în pilda graului si a neghinei, stapanul lanului isi sfatuieste oamenii sa aiba răbdare cu neghina - cu alte cuvinte, cu raul care există in lume! Asta pentru că, dacă un om si-ar propune să elimine raul, ar face-o fara discernamant, fara acea mila infinita pe care o are Dumnezeu fata de noi! Fiind el judecator, omul devine el insusi un rau, neghina din lan! Istoria e plina de exemple!

Domnul este iubire, toleranta, este milostiv si iertator!

Unii ar putea trage concluzia ca, daca Dumnezeu tot e bun, atunci ar putea face toate relele, ca oricum Domnul iarta tot!
Cine gandeste asa înseamnă că nu a înțeles nimic… din ceea ce este Dumnezeu!

Parabola semanatorului, pe care Mantuitorul Insusi o decripteaza pentru discipolii Sai, expune, in cateva cuvinte, istoria viitoare a lumii.
Evident, sfarsitul anuntat al lumii, timpul "plangerii si scrasnirii dintilor", infricosaza si azi si lasa loc unei intrebari pentru fiecare dintre noi: "eu de ce parte voi fi atunci?"

Problema marii majoritati a crestinilor - ca sa ne limitam doar la cei avizati - este trairea amestecata, trairea credintei in doze mici, de confort, ezitarea in implicarea totala in comuniunea cu Dumnezeu!
Suntem , adica, "caldicei "! Nu reusim sa-L iubim destul pe Hristos!

Vrem sa fim cu lumea, desi nici pe ea nu o iubim! Rostind, cand si cand, cate ... un Tatal Nostru, credem ca e destul! 
"Ei, nu ma va lasa Dumnezeu de izbeliste si ma va salva El cumva, ca doar este iertator!" 

Multi gandim asa, crezand in ajutorul neconditionat al lui Dumnezeu. Si nu e rau... dar e necesar sa ne si intrebam noi ce facem pentru El? Cand ne vom rupe de ale lumii, macar pentru timpul unei rugaciuni adevarate?

Ii judecam prea mult pe ceilalti si prea putin pe noi!
Pana la urma ar trebui sa facem un exercitiu zilnic in a ne privi cat se poate de aspru pe noi insine, aspru si cercetator, spre a fi pregatiti pentru de fapt pentru judecata Lui, iubindu-i pe cei de langa noi si slavindu-L pe El!

Bunatatea lui Dumnezeu este o invitatie la bunatate fata de ceilalti, la asumarea responsabilitatii de a fi si noi asemenea Lui!

Pildele ne lamuresc ca față de alții trebuie sa ne aratam milostivi, pentru că vom fi judecati după legea libertății cu care ne-a investit Dumnezeu. Dacă am arătat milă, vom avea parte de milă. Dacă nu am fost milostivi... 

Pilda are ca taina descoperirea marii noastre responsabilitati – la nivel personal – aceea de a răspunde milostivirii lui Dumnezeu cu o milă identică, dar nu față de noi si ai nostri (condamnându-i pe alții), ci față de alții. Este vorba aici de intelepciunea de a schimba lumea incepand cu noi insine!

Salvarea mea nu depinde de schimbarea realitatii lumii, in care Dumnezeu ingaduie coabiatarea intre rau si bine, ci de modul  meu de a intelege, de a trai, de a accepta ceea ce mi-e dat, bucata de realitate ce imi este destinata ! 
Marea schimbare inseamna sa traiesc prin Dumnezeu, sa vad lumea prin ochii Lui,  sa o iubesc asa cum o iubeste El!
Această schimbare este foarte grea, implica efort, determinare,  angajament.  

În noi și-n lume există „neghina”… 

E nevoie de răbdare și ingaduinta fata de ceilalti, tocmai pentru că există o judecata finala a lui Dumnezeu!

Judecata lui Dumnezeu e iubire! Dar dacă eu nu ii iubesc pe ceilalti, nu voi primi iubirea Lui. 

Judecata lui Dumnezeu este iertare! Dar daca eu nu iert ... nu o voi primi!

Doar mila si iubirea schimbă si schimbandu-ma pe mine ma pot salva de timpul plangerii si al scrajnirii dintilor!

Sa ne dea Domnul intelepciune si vointa de a privi in noi cu asprime, judecandu-ne dupa puterea de a iubi, de a ne darui, de a fi milostivi! 

                 

Amin