miercuri, 28 iulie 2021

PUTEREA MICIMII


„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui. 
Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin prorocul, care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii»
După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.”
MATEI 13: 21-36

Continuam, asadar, incursiunea in cap 13 al Evangheliei dupa Matei. 
Mantuitorul avea intentia de a da, apostolilor "sa guste" din dulceata Imparatiei de sus, ei fiind inca in lume! 
El foloseste exemple din viata pentru ca cei carora se adresa sa poata identifica Imparatia lui Dumnezeu, dinamica, regulile si farmecul ei, si, apoi, sa purceada la pregatirea regasirii ei. 
Astfel, Imparatia, asa cum o prezinta Domnul Iisus, devine ceva firesc.

Exemplul grauntelui de mustar, care devine un copac mare - asa cum si aluatul devine o masa uriasa de framantatura - apare in toate evangheliile sinoptice.

Mantuitorul compara Imparatia lui Dumnezeu cu grauntele de muștar,  care este mai mic decât toate semințele, semanat de om si care , când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui. 

Mai intai, nu este cazul sa ne smintim, considerand discutabila referirea la dimensiunea semintei de mustar si a arbustului care se dezvolta din ea! 

Iisus nu isi propusese aici sa le tina apostolilor o lectie de botanica! 
Intentia Sa era sa le arate celor care-L ascultau ca, o samanta, care este mica, ajunge sa devina un arbust mare, un copac, inseamna ca are in sine o putere nebanuit de mare!

Interpretarile acestei parabole  au fost si sunt inca un prilej de contradictii.
Unii au vazut in aceasta pilda dezvoltarea bisericii, altii a credintei, altii, precum Sf Teofilact al Bulgariei, rezultatul propovaduirii apostolilor, puterea de crestere duhovniceasca a predicarii Evangheliei. ("
Grăuntele de muștar este propovăduirea și Apostolii că, puțin părând a fi, au cuprins lumea toată. Încât „păsările cerului”, adică cei cu mintea despovărată de patimi și zburătoare la cele de Sus, se odihnesc într-înșii.")

Grăuntele este și un simbol al căutarii sensului vieții
Este setea după Dumnezeu. Este dorința de a fi împlinit și mulțumit cu toate cele ale vieții.
Toate insa au ca sursă pe dătătorul binelui, pe Dumnezeu.

Cine începe să-L caute pe Dumnezeu, începe să simtă o lumina în inima lui si, luminându-se, vrea să se imbrace cu și mai multă lumină. Inima lui se „răneaste” de Harul lui Dumnezeu, gustand dulceața Impărăției.

Apoi simte că dulceața duhovnicească nu este compatibilă cu nimic din cele ale lumii în care se află; intelege la ce anume trebuie să renunțe si se avântă spre Dumnezeu! 

Astfel, ceea ce la început părea o simplă căutare a bucuriei inimii, începe sa ii transforme viața, si pe sine, fundamental.
Căutarea lui Dumnezeu începe să il modeleze. 


Grăuntele de muștar germineaza, începe să crească atât de mult, încât omul se regaseaste pe sine și pe Dumnezeu în același timp, în interiorul sau. 
Omul care traieste duhovniceste vede altfel lumea, caci o vede prin ochii lui Hristos. 
Cine L-a cunoscut pe Dumnezeu nu mai poate fi ca la început!
Un mic grăunte…poate da, iata, un rod atât de mare!
Grăuntele de muștar simbolizeaza căutarea Impărăției cerurilor, adica 
permanenta căutare a lui Dumnezeu. 
Suntem creați ca să căutăm ceva mai presus de noi, să știm, să cercetăm si să ne minunăm de cele aflate, să ne bucurăm de ceilalți  și să împărtășim și cu ei ceea ce am aflat.

Comparand Imparatia lui Dumnezeu cu grauntele de mustar, Mantuitorul le spune, de fapt, celor care se asteptau ca Imparatia cerurilor sa coboare in maretie, ca puterea ei sta in micimi, in acele lucruri pe care le ignoram pentru ca nu stralucesc!
Iisus nu a umblat pe cal alb ci pe asin, a spalat picioarele apostolilor, a acceptat moartea cea mai degradanta, nu S-a unit cu puterile timpului ci cu nefericitii, nu a facut compromisuri pentru a fi remarcat si astazi, dupa 2000 de ani, adevarul Sau sta in picioare, intact! 
Toate astea ne obliga sa vedem forta micimii, stabilind o noua ierarhie a valorilor.

Asemenea este Impărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.

Si termenii acestei comparatii pot parea puțin neclari. 

Asta dacă nu ne gandim cum se face pâinea. 
Pâinea are nevoie de ferment, de drojdie (maia), ca să crească, ca să dospească. Dacă luăm doar câteva grame din acest ferment și-l vom amesteca cu făină, într-un castron, atunci el va îngloba în sine toată făina și aluatul rezultat va crește. Practic, se vor uni toate particulele de făină, care inainte erau cumva despărțite, fiind doar pulbere.

Aluatul Impărăției cerurilor nu este un premiu pentru cei merituosi ci un liant intre membri familiei lui Hristos. 

Când Hristos "pescuiește" un om, ii schimbă viața, dar nu-l pregătește numai pentru ca el singur să primească toate bunătățile cerești, ci-l face și pe el pescar de oameni. Prin viața lui curată și faptele lui bune atrage și pe alții la Dumnezeu. 
Orice om care este adus la Hristos este un alt far al credinței care luminează lumea. Este o porta voce a adevărului, un alt liant viu al familiei celor aleși.

Aluat este identificat cu propovăduirea Impărăției cerurilor.

- Cele 3 măsuri sunt cele 3 puteri ale sufletului: 
cuvântarea (cugetarea), mânia și pofta
- Femeia care framanta este sufletul care pune propovăduirea întru toate puterile sale, care s-a amestecat și a sporit și s-a sfințit cu totul de această propovăduire.

Se cuvine în întregime să dospim și să ne preschimbăm spre cele dumnezeiești, căci zice: „până ce s-a dospit toată.”
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,
Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”.

"Astfel, Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa urmeze cu certitudinea cu care secerisul urmeaza semanatului. Asemenea unui om care crede in seceris, fara sa fie capabil sa explice cum dintr-o samanta se inalta iarba si sute de boabe se formeaza, ci asteapta timpul lor, deoarece au fost semanate, cu aceeasi necesitate se poate crede in Imparatia lui Dumnezeu. Si faptul initial? Iisus se putea referi doar la un singur lucru: miscarea de pocainta, evocata de Ioan Botezatorul si acum intensificata prin predica Sa."  A. Schweitzer

Ramane in aer o intrebare : De ce vorbește oare în pilde Iisus? 
Domnul a raspuns acestei intrebari dar si asa nu ne este usor sa patrundem dincolo de cuvinte!

Pilda este o "poveste" foarte sugestiva care atrage atentia si trezeste interesul, desi adancul ei nu este priceput imediat. Omul insa este curios din fire, vrea sa inteleaga, isi pune intrebari... cauta.
Dar înțelegerea pildei este diferita, depinzand primordial de dorinta omului de a intelege. 
Pilda e un mod delicat, un pic ocolit, de a arata adevărul.

Apostolii i-au sugerat lui Iisus sa vorbeasca clar multimilor!
Parabola, pilda, spune adevărul... altfel: ți-l prezintă fara ostentatie și te lasa pe tine, ascultator, să-l interpretezi, să-l descifrezi, să-l accepți si, dacă dorești să te schimbi, sa ti-l insusesti!
Dacă nu ești dispus, va pilda rămâne neinteleasa, nedescifrata până când vei fi dispus, pana cand te vei confrunta tu insuti cu adevarul ei! Pilda nu isi propune să convingă pe nimeni, ci este o enigmă!
Ea conține tainele vieții si, mai devreme sau mai tarziu, il face pe om sa-si puna intrebari, sa se intoarca spre ea, sa o descopere!

Parabola este o aluzie care starneste, din sine un gest de bunătate, o pedagogie fină a Domnului. 
"Parabola e ca o scrisoare sau ca un pachet sigilat… Îți este dată. Dacă vrei, tu poți deschide și citi scrisoarea…" 

Față de raționamentul logic, care te constrânge să admiți adevărul, această "scrisoare", fiind doar o aluzie, te lasa sa alegi daca o citesti sau nu, daca ii mergi mai departe ca sa-i cauti secretul sau nu! 
Dacă nu vrei să o deschizi acum, o vei lasa asa, inchisa. O vei deschide insa mâine ori altadata, in momentul in care taina ei te va starni prin trairea unei situatii de viata! Este felul delicat al Domnului de a ne respecta libertatea cu care ne-a investit si la care tine atata!

O zi binecuvantata, cu chef de cautare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu