IMPARATIA CERURILOR

 Astazi am ajuns la finalul capitolului 13 al Evangheliei dupa Matei.

Ultimele patru parabole din cap. 13 constituie concluzia discursului lui Iisus, prin care El incearca sa explice taina Impărăției lui Dumnezeu, prezenta Împărăției lui Dumnezeu  în istoria noastra, o istorie a raului, plină de contradicții și dificultăți. 

Cu toate oprelistile Împărăția nu poate fi inlaturata, si, desi răul  există in lume, nu poate învinge, fiind acoperit de milă Domnului. 

Pasajul evanghelic contine patru scurte metafore. 

Prima vorbește despre o comoara ascunsă, a doua despre o perla prețioasă, a treia despre pescuit, iar a patra despre cărturarul care scoate din comoara sa „lucruri noi și lucruri vechi”.

Pe lângă cuvinte precum comoară, margaritar, pericopa este traversata și de tema bucuriei. Pentru a-i ajuta sa inteleaga cum este Imparatia lui Dumnezeu, Mantuitorul le expune apostolilor cateva comparatii adaptate puterii lor de intelegere,  

Aceste patru pilde concluzive sunt un raspuns dat obiectiilor pe care ar putea să le facă un om : „Dacă Dumnezeu este milă infinită, oare noi nu trebuie sa facem nimic? Ca doar se gândește El la tot!?”

In primele doua parabole este vorba de decizie, in urmatoarele doua este vorba de initiativa, de a duce la indeplinire ceea ce ai decis sa faci !

Temele primelor două pilde vizează comoara și mărgăritarul prețios. Tot omul spera să gaseasca ceva „prețios”, care să-i dea sens vieții. 

Este vorba deci de „a căuta” (sau nu, caci țăranul nu caută comori, ci doar muncește pământul !), dar de „a afla”. 

Atât cel care caută – negustorul – cât și cel care nu caută , tot află. Iar această da bucurie!

Observam ca Domnul nu le descrie Imparatia ca fiind doar un loc unde se vor cerne cele bune de cele rele, ci le sugereaza si starea de bucurie maxima pe care sufletele noastre o vor trai acolo, ca si durerea infinita  de a nu fi acceptat in Imparatie! 

Iisus vorbindu-le despre sfarsitul lumii noastre, cand ingerii vor separa pe cei rai de cei buni, le pune in fata sfasietoarea durere in momentul judecatii, care este mai mult decat o durere in carne.

Sa ne imaginam o clipa ce trebuie sa simta sufletul care, cunoscand bucuria Imparatiei aceleia, vesnica si mirifica, este rupt de ea ca pedeapsa pentru cele rele traite pe pamant! 

Acela este iadul!

„Zis-a Domnul pilda aceasta:

 Asemenea este Împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 
Iarăși este asemenea Împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. 
Asemenea este iarăși Împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. 
Așa va fi la sfârșitul veacului: Vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 
Apoi, Iisus i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne. 
Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi. 

Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor.”