marți, 10 august 2021

CREDINTA - O CHESTIUNE DE ALEGERE


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Ne zice aceasta pentru că n-am luat pâine. 
Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetați în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n-ați luat pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Nici de cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.
Atunci au înțeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.”
MATEI 16: 6 -12

Pasajul evanghelic de astazi continua ceea ce s-a citit ieri, adica din cap 16 al Evangheliei dupa Matei, versetele 6 -12.

Din context se intelege ca intamplarile din cap 16 se petrec dupa cele doua episoade de inmultire a painilor, a pâinii frânte și împărțite. 

In primele 6 versete ale capitolului, Iisus da replica fariseilor si saducheilor, iar in urmatoarele 6 se adreseaza apostolilor. iisus vorbeste despre aluat si paine, painea fiind elementul care uneste cele doua discutii. Practic, ca si cei dintai, si apostolii aveau nevoie de semne pentru a intelege, pentru a-L recunoaste pe Dumnezeu in Invatatorul lor!

Discutia purtata de Mantuitorul nostru, atat cu fariseii si saducheii cat si cu apostolii, pregateste scena confirmarii lui Petru ca temelie a Bisericii lui Hristos, centrul capitolului 16, caci, in toata aceasta neintelegere a apostolilor, Petru avea sa spuna: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu!(Mat.16-16)

Daca contestatarii lui Iisus voiau semne, si apostolii par sa aiba nevoie de ele, desi fusesera martori la inmultirea painilor!

In noi toti se află, pana azi, o nevoie de confirmari, cerem toti semne... Unii din noi vad in tot ce li se intampla un semn, demitizandu-L pe Dumnezeu, altii nu vad nimic... ignorandu-L! Nevoia de semne este legata de dificultatea de a trai in credinta pur si simplu, de a crede cu adevarat, abandonandu-ne lui Dumnezeu, acceptand realitatea pe care o traim ca pe o consecinta a faptelor noastre si nu neaparat ca fiind un semn sau o pedeapsa de la Dumnezeu! Fiind greu sa traim in credinta... căutăm semne, avand o sete nestapanita dupa mesaje, aparitii, viziuni... care sa ne aduca la Dumnezeu! 

Evanghelia ne arata, iata, care este pericolul nevoii acesteia de semne, de confirmari! 

Fariseii cereau semne in baza nevoii lor de a cunoaște, iar saducheii, preocupati de a avea, sperau ca, prin semne, sa-L aibe tot, pana si pe Dumnezeu, daca era! Dar tocmai nevoia asta pare sa il impiedice pe om sa inteleaga minunea painii, impiedicandu-l sa manance Painea cea adevarata, care este Sfanta Euharistie, trupul lui Hristos, Impartasania!

Versetul 5 ne spune:  Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini.

Pare anodina remarca dar este importanta! Apostolii nu-și amintesc de Pâine … Nu faptul ca au omis sa ia cu ei paine este important ci ca nu si-au mai amintit de Painea care se afla cu ei, Painea care era Iisus!

Vechiul Testament este strabatut de aceasta idee de a de a tine minte, de a nu uita Cine e si ce a facut Dumnezeu, de a ne aminti de El, de credinciosia Sa, de dragostea Sa!

Pâinea, de care discipolii nu și-au mai amintit, nu era pâinea materială, ci era Iisus, pe care ei inca nu-L recunosc! 

AtunciZis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor

Iisus aduce vorba despre farisei si saduchei pentru le a arata ca si in ei, apostolii Sai, se afla un obstacol - fie ceva legat de lege, fie de putere - ceva care nu ii lasa sa-si aminteasca minunea Painii, ceva ce îi împiedica să înțeleagă, să accepte și să trăiască Darul Pâinii care este Hristos! 

Ei insa gandeau una, in timp ce Iisus le spunea alta...

Pare că și apostolii aveau nevoie de un semn din cer. In acel moment, pentru apostoli, lucrul important nu era Domnul ci painea!

Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetați în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n-ați luat pâine?

Spunandu-le "puțin credincioșilor", ii aseamana pe apostoli, de fapt, cu fariseii si saducheii si, daca e sa ne analizam sincer, ni se potriveste in egala masura si noua sintagma de "putin credinciosi"!

Tot nu înțelegeți, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Nici de cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, și câte coșuri ați luat?

Cu alte cuvinte, nu aveti in inima momentul inmultirii minunate a painilor?

In textul din Marcu, (8, 11) Iisus ii intreaba iar apostolii răspund : „Câte coșuri ați strâns”, ei spun „12”; „câti oameni erau?” si ei răspund corect… ceea ce arata ca memorie bună aveau, dar, iata, ca ... nu si-au reamintit de ce era esential!

Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis?"Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor."

Iisus, ingaduitor, îi ajută pe apostoli să înțeleagă că nu despre pâinea materială le vorbea, când le-a spus să fie atenți la aluatul fariseilor și al saducheilor, ci despre modul de a trăi, despre intelepciunea de a alege cu care aluat vrei sa trăiești, sa-ți petreci viata și sa-ti consumi energia: cu Painea Sfanta, care te face sa cunosti taina Imparatiei sau cu aluatul lumi care te departeaza de Dumnezeu! 

Aceasta este întrebarea pe care fiecare trebuie sa si-o puna in intimitatea sa, cu maxima sinceritate: Il vreau sau nu Il vreau pe Dumnezeu! Cale de mijloc nu exista!

Iisus ne cheama sa invatam sa gandim cu inima curata, cu acea facultate de înțelegere care nu uita - care este înțelegerea afectivă - singura capabilă să ne ajute să decidem in acord cu Creatorul, care ne ajuta sa ne schimbam obtiunile, să vedem viata si din alta perspectiva, sa iesim din cliseele lumesti… 
Adevărata înțelegere nu este numai cea logică, ci si aceea care atinge inima!

Atunci au înțeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.”

Astfel, ei înțeleg că nu-i o problemă legata de aluat, de pâinea materială, ci de hrana spirituală.
Dar trăim noi viata lumii sau viata lui Iisus? 
Caci aici este vorba de obtiune: ori suntem în favoarea aluatului divin al Darului, ori alegem aluatul lumii, in care este putere, a avea, a supune, a uita!?

Evanghelia ne îndeamnă să alegem darul Pâinii frante și care ne satură pe toți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu