SUBTILITATI IN TEXTELE BIBLIEI - IACOB SI O MICA LECTIE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

 Biblia te cheama mereu sa o descoperi si te face sa te intorci, iar si iar, oferindu-ti raspuns chiar si la intrebarile pe care inca nu ti le-ai pus!

In ce ma priveste, multe pasaje biblice mi-au deschis ferestre spre zari nebanuite, unele m-au contrariat, altele m-au obsedat, unele m-au cucerit, altele m-au invitat la studiu. Interesant este faptul ca, de cele mai multe ori, intelegerea textului vine in... etape.

In postarile acestui blog am scris in repetate randuri, cu diferite ocazii, despre Iacob - patriarhul poporului ales - cel care avea sa primeasca numele de Israel, dupa o confruntare nocturna, corp la corp, cu Dumnezeu! 

"Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!" 

Si am inteles ca atractia pentru acest personaj nu este deloc intamplatoare, dar asta este alta poveste!

Revin, iata, pentru a cata oara, la acest personaj,  caci mi s-a mai lamurit o parte din textul biblic, text in care se descrie  lupta care il va legitima pe Iacob ca si conducator al poporului ales.

Desi stapanit de frica de razbunarea fratelui sau, avea sa se lupte cu ingerul Domnului (o intruchipare a lui Dumnezeu)!

Confruntarea, incheiata in zori la "remiza", ii va fi botez si recunoastere in fata oamenilor ale caror destine urma sa le conduca.

Cu prilejul unei incercari profane de dezlegare a mesajelor cuprinse in fresca pictorului Delacroix "Lupta lui Iacob cu Ingerul" - aflata in Biserica St Sulpice, din Paris - am scris o serie de 9 articole cu titlul "Periplu Biblic - de la Vechiul Testament la Delacroix"  (pe care daca dati click le puteti citi). 

Textul biblic, aflat in Cartea Facerii, cap 32 zice:

1. După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.
2. Iacov însă, când i-a văzut, a zis: "Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!" Şi a pus locului aceluia numele Mahanaim, adică "două tabere".
3. Apoi a trimis Iacov soli înaintea sa, la fratele său Isav, în ţinutul Seir din ţara Edomului,
4. Şi le-a poruncit, zicând: "Aşa să ziceţi către domnul meu Isav: Aşa grăieşte robul tău Iacov: Am stat la Laban şi am trăit la el până acum.
5. Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să vestească pe domnul meu Isav, ca să afle robul tău bunăvoinţă înaintea ta".
6. Şi întorcându-se la Iacov, i-au spus solii: "Am fost la fratele tău Isav şi iată el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni".
7. Iacov însă s-a spăimântat foarte şi nu ştia ce să facă. Şi a împărţit oamenii, care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere.
8. Şi a zis Iacov: "De va năvăli Isav asupra unei tabere şi o va bate, va scăpa cealaltă tabără".
9. Apoi Iacov a zis: "Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine,
10. Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere;
11. Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii.
12. Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii".

13. Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea şi a trimis dar fratelui său Isav:
14. Două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
15. Treizeci de cămile mulgătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de asine şi zece asini.
16. Şi a dat fiecare din aceste turme deosebi în seama slugilor sale şi a zis slugilor sale: "Treceţi înaintea mea şi să fie depărtate turmele una de alta".
17. Celui dintâi i-a poruncit, zicând: "Când te va întâlni fratele meu Isav şi te va întreba: Al cui eşti tu şi unde te duci, şi ale cui sunt acestea, ce merg înaintea ta,
18. Să zici: Ale robului tău Iacov; e dar trimis lui Isav, stăpânul meu. Iată vine şi el după noi!"
19. Aşa a poruncit Iacov şi slugii celei de a doua şi celei de a treia şi tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicând: "Aşa să spuneţi lui Isav, când îl veţi întâlni.
20. Şi să-i mai spuneţi: Iată şi el, robul tău Iacov, vine după noi". Căci îşi zicea: Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi.
21. Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.

22. Dar s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad.
23. Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale.

24. Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
25. Văzând însă că nu-l poate răpune, Acela S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
26. Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
27. Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
28. Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
29. Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo.
30. Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "
31. Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
32. De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.

Dragii mei, celor care au ajuns sa parcurga textul de azi pana aici doresc sa le spun cate ceva despre acest muschi pe care, fiii lui Israel până astăzi nu-l mănâncă! 

Poate nu ati dat atentie sau nici v-ati intrebat  despre ce muschi este vorba.  Ei bine, acesta este muschiul psoas, supranumit si...  

muschiul sufletului!

 

Ce este de fapt muschiul Psoas si ce legatura poate avea cu sufletul ?

Muschiul psoas, cunoscut și ca mușchiul ileopsoas, datorită legăturii sale strânse cu mușchiul iliac, este unul dintre cei mai mari și mai puternici din corpul uman. El se întinde din partea inferioară a coloanei vertebrale, trecând prin abdomen și pelvis, până la vârful femurului. 

Deoarece este singurul mușchi care face legătura între coloana vertebrală și picioare, psoasul joacă un rol crucial în echilibrul corporal, alinierea coloanei vertebrale și mișcările de bază, cum ar fi mersul și alergatul. 

Dar psoasul nu ne ajută doar să ne mișcăm, sa alergam și să ne menținem postura corectă, ci are și un rol important în sănătatea noastră emoțională, fiind legat de sistemul nostru nervos și foarte sensibil la stres și tensiuni. 

Aceasta este o informatie care explica de ce este supranumit si "muschiul sufletului"! Pe lângă funcțiile esențiale  de sustinere a coloanei si facilitare a miscarii, psoasul ajută la extensia și contracția diafragmei, facilitând astfel procesul respirator. De aceea, un psoas tensionat sau rigid poate crea nu doar probleme de postură, ori dureri de spate - ci si  dificultăți de respirație si chiar probleme emoționale. 

Cercetările indică faptul că psoasul este vital pentru bunăstarea noastră psihologică, în strânsă conexiune cu frica și anxietatea. 

Prinși într-o constantă stare de „fugă, frica sau luptă”, mușchii psoas fiind stresați se scurteaza, se atrofiaaza, ceea ce poate duce la apariția mai multor probleme cum ar fi durerile de spate, de șold, de genunchi, chiar si probleme digestive sau disfuncții  de respirație fără o cauză aparentă.

Revenind la Iacov, intelegem ca, desi fugar si coplesit de frica de fratele sau, caruia ii furase dreptul intaiului-nascut, prin lupta cu Ingerul, intruchipare a lui Dumnezeu, el se debaraseaza de frica si isi castiga dreptul legitim de conducator, iesind astfel din starea de impostura de care era constient!

Acum, acestea fiind spuse, nu pot sa nu remarc, inca o data, ca in Biblie nu exista nimic in plus, nimic in minus, nu sunt amanunte fara rost, puse doar de dragul de a spune povesti! 

Deloc intamplator, Dumnezeu i-a pus o rana lui Iacob (rebotezat Israel) tocmai in aceasta parte a corpului! 

Rana - de fapt un semn, o pecete, care ii va da legitimitate - i-a fost facuta intr-un loc... "mistic" , un muschi solicitat in orice lupta, ca si in timpul fugii, sensibil la frica, si... legat implicit de suflet, prin "plexul solar", aflat sub diafragma de a carei miscare este responsabil!

Minunata Cartea Sfanta, nu-i asa?