joi, 19 martie 2015

PRIMAVARA CU NABADAI

Zilele nu sunt tocmai frumoase dar... primavara - chiar asa capricioasa  - tot vine, ca nu are incotro! Sa nu ne pierdem deci speranta in fata cate unui vant rece ori a unor fulgi rebeli!

Postul isi urmeaza si el cursul iar eu incerc sa ma reculeg si, marturisesc, ca poticniri sunt...

Azi m-am enervat un pic (nu prea tare :)) la Prefectura, unde o functionara m-a pus pe drumuri fara rost. Toti avem  dreptul sa ne castigam painea...  si perfect e doar Domnul! Nu s-a facut gaura in cer, dar spatele meu, prins in chingi din pricina unei sciatici, a suferit un pic mai mult! O fi fost si asta o proba de toleranta!

Cursul de teologie pe care il urmez imi bucura sufletul. Gratie lui am cunoscut niste intelectuali - teologi - minunati! Sa intalnesti astfel de oameni... este o sansa deosebita!

Cam asta pentru o zi de joi din mijlocul Postului!
Domnul sa ne ajute sa continuam tinand calea si optimizandu-ne cele ale sufletului!

Iata ce le spunea Iisus apostolilor:

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. 
Matei 5, 14-19

Pe urmaşii Săi, Domnul Iisus Hristos i-a numit „lumina lumii“. Privind la viaţa noastră, să ne întrebăm: mai există vreo rază de lumină în inima sau în sufletul nostru? Putem găsi fraţi de-ai noştri care parcă fac eforturi pentru a-şi duce viaţa doar prin cele mai întunecate unghere ale delăsării şi dezumanizării. Dacă noi suntem „lumina lumii“, înţelegem că această lumină are şi o sursă, există ceva sau Cineva Care o generează şi o întreţine. 
Domnul Hristos spune despre Sine: „Eu sunt lumina lumii“. Deci lumina care sălăşluieşte în noi vine din lumina divină a Fiului lui Dumnezeu. 
El este asemeni unei făclii care răspândeşte lumină. 
Oare noi, prin viaţa noastră, suntem lumină pentru cei din jur? 
Putem fi lumină, dacă săvârşim fapte care duc spre întuneric? Faptele noastre să lumineze în lume, pentru ca toţi cei care văd această lumină să slăvească pe Dumnezeu! La finalul acestui post vom primi lumina Învierii. Trebuie să ne facem vrednici de această lumină binefăcătoare şi sfinţitoare. (din Ziarul Lumina)