Caci "cu rabdarea... trecem marea"! Asa suna o vorba din batrani!
Dese ori ne pripim. Judecam in graba, fara rabdarea de a intelege adevarul fiecaruia. Ne grabim, nu avem vreme...
Pacatul mare este sa credem ca stim cand, de fapt, nu stim! Avem rusine sa fim descoperiti ca nestiutori dar nu ne rusinam sa ne aratam pacatosi! Asta pentru ca e mai greu de realizat ceea ce este bun si drept, cu mult mai greu decat ceea ce este rau si stramb!
"Cine iubeşte pe Dumnezeu va fi cu luare aminte la cele pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a poruncit.
Un urmaş al Domnului Hristos trebuie să le împlinească pe toate cele considerate greu de realizat, după mintea noastră omenească.
Aşa este şi în cazul răbdării. Pentru îndărătnicia firii noastre am primit poruncă să împlinim cele amintite in pericopa evanghelică de astăzi, in care Mântuitorul zice:
„Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui“.
Înţelegem că răbdarea nu este ceva de moment, o toană trecătoare. Răbdarea unui creştin izvorăşte din puterea credinţei în Dumnezeu şi rodeşte doar în inimile celor ce-şi dăruiesc viaţa Lui.
Răbdarea are diferite feţe. Putem vorbi de răbdarea mamei şi a tatălui, de cea a elevului, dar şi de cea a învăţătorului, de răbdarea celui căsătorit, dar şi de a celui dedicat vieţii monahale; de răbdarea celui de pe patul de suferinţă, dar şi de cea a celui care se străduieşte să-i aline suferinţa.
Calea smereniei este pavată cu pietrele răbdării."
(Preluat din Ziarul Lumina)
Un urmaş al Domnului Hristos trebuie să le împlinească pe toate cele considerate greu de realizat, după mintea noastră omenească.
Aşa este şi în cazul răbdării. Pentru îndărătnicia firii noastre am primit poruncă să împlinim cele amintite in pericopa evanghelică de astăzi, in care Mântuitorul zice:
„Iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui“.
Înţelegem că răbdarea nu este ceva de moment, o toană trecătoare. Răbdarea unui creştin izvorăşte din puterea credinţei în Dumnezeu şi rodeşte doar în inimile celor ce-şi dăruiesc viaţa Lui.
Răbdarea are diferite feţe. Putem vorbi de răbdarea mamei şi a tatălui, de cea a elevului, dar şi de cea a învăţătorului, de răbdarea celui căsătorit, dar şi de a celui dedicat vieţii monahale; de răbdarea celui de pe patul de suferinţă, dar şi de cea a celui care se străduieşte să-i aline suferinţa.
Calea smereniei este pavată cu pietrele răbdării."
(Preluat din Ziarul Lumina)
Dupa Cartea Sfanta răbdarea este roadă a Duhului Sfânt (Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Galateni 5:22,23), care ar trebui să existe în fiecare urmaş al lui Hristos (“Va rugam deasemenea, fratilor sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala, sa imbarbatati pe cei deznadajduiti, sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti.” 1 Tesaloniceni 5;14.) Răbdarea reflectă increderea noastră în timpul hotărât de Dumnezeu, în dragostea şi omnipotenţa Sa. "Rabdare... nu pana la prasit ci pana la sfarsit!" Parintele Cleopa |
Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.
Matei 10, 16-22
Matei 10, 16-22