luni, 11 mai 2015

DESPRE VREMURILE DIN URMA

La ceasul judecatii universale,

.".....Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".
56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul. (Ep I Corinteni, 15- Ap. Pavel)


De cand ma stiu eu, am trecut de vreo trei ori peste "sfarsitul anuntat al lumii"!

Desi sta scris ca nu stie nimeni clipa aceea cand va sa vina, "nici Fiul ci numai Tatal", multi s-au apucat de calcule si previziuni.
Unii vazatori cu duhul au comis chiar acest pacat, zguduind multe suflete slabe, caci nu toti se prosterneaza afland ca vine sfarsitul, ci multi devin violenti ori apatici si isi pierd speranta!

Dupa unii, viitorul lumii depinde de istoria ei, deci de trecut.
Sfantul Maxim Marturisitorul insa scrie ca viitorul lumii este cauza, iar nu efectul trecutului, caci motivul crearii lumii este Hristos Cel Eshatologic (acela ce mantuie omenirea la sfarsitul istoriei ei), cand se va produce unirea creatului si necreatului in veacul de pe urma. 
Dupa Sf. Maxim, Biserica traieste acest fapt in prezent, continuu, la Liturghie prin Sf. Impartasanie, in care ceea ce „va sa fie“ devine realitate,  viitorul devenind cauza a trecutului. 
In Sf. Euharistie calatorim in timp in sens invers - dinspre viitor inspre prezent si trecut. 
Astfel, Biserica este nu ceea ce este in prezent, ci ceea ce va fi la sfarsitul veacurilor. 
Daca suntem atenti, in altar, preotii merg in jurul mesei mereu in sensul invers al acelor ceasornicului, inchipuind astfel acea calatorie in timp, din prezent in trecut!

Daca am trai aici cu permanenta dorire a unirii cu Domnul, Dincolo, in acel Dincolo despre care multi vorbesc si pe care fiecare il imagineaza dupa putinta mintii, a gandului sau,  parcursul istoriei noastre personale ar fi considerabil altul.
Asa cum iti ordonezi viata in preajma sustinerii unui examen, cum te pregatesti inainte de a pleca in vacanta... de ce nu ne-am pregati pentru momentul intalnirii cu Dumnezeu?
In fond obiectul rugăciunii noastre, al nadejdii creştine, este tocmai accesul la o  "noua ordine de existenţă,  acea stare ultimă de transfigurare, dincolo de istorie, ce se va instala odata cu a Doua Venire a Fiului lui Dumnezeu."  
In acest fel, viata crestinului este pusa permanent sub semnul nadejdii invierii, al "trezviei", al pregatirii pentru viata cea vesnica.
In fapt, «împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru» cum zice sf Ap.Luca 17,21, acum si aici! Odata cu Intruparea, Domnul a coborat in fiinta noastra, iar Invierea lui Hristos ne-a dat acces la iertare si la nemurire!

Am incercat pentru cateva minute sa imi imaginez cat de feerica, sublima si linistitoare ar fi viata mea daca as trai-o ca pe intervalul necesar "antrenarii"  sufletesti si a cresterii calitatii spiritului meu, inainte de Vremurile celei de-a doua Veniri!

Ceea ce ne retine pe noi oamenii este, in mod primordial, slaba credinta, apoi slabiciunea in fata bucuriilor lumesti, lascivitatea si huzurul, pe care trupul si le insuseste ca pe o dependenta. 
Banul, orgoliul si placerile lumesti, ancestrale momeli, ne stau impotriva si ne tin captivi in puterea diavolului! 

Cati din noi vom ajunge sa ne bucuram de Slava lui Dumnezeu? Nimeni nu stie.
Dar, cand ma gandesc la acei nebuni dupa Hristos, care traiau agatati pe un stalp ori in grote, in desert ori in crapaturile pamantului, luptand cu arsita, frigul si demonii, din nevoia de a ajunge langa EL, imi zic ca Domnul nu va fi singur, chiar daca, dupa Judecata Universala, nu ne vom invrednici prea multi de partea cea de-a dreapta! 

In Vremurile din Urma lumea va fi altfel, complet altfel! Trupurile si sufletele se vor transfigura, trecand in alta stare, una eterna! In eternitatea aceea vom pasi
in chip tainic!

Ce curios: urmam retete recomandate ca eficace pentru slabit, desi nu slabim, cheltuim averi pe creme asa-zis de intinerire, desi continuam sa imbatranim, bem ceaiuri despre care ni se spune ca ne scapa de toate... credem adica in fel si fel de himere, lasandu-ne inselati de publicitati trucate, insa ne tinem departe de Credinta lui Dumnezeu! 
Asta ni se pare "nedovedita"!
Ce bine ne-ar fi, noua si lumii de ne-am intoarce fata spre EL!
Dar poate asa trebuie sa fie. Acolo, in lumea aceea ne vom cerne!