Dupa zile lungi cu ploaie... iata si un pic de soare pe la mine, pe aici!
Acum e un pic altceva! Iti mai vine sa traiesti, cum spunea scumpa mea mama! :)
Scoala a reinceput, intrand in ultima ei parte, inainte de vacanta cea mare.
Ritmul scolar da o oarecare rigoare si ordine vietii noastre. Ma intreb : care sunt reperele celor care nu au copii? Oricum, pentru noi... este un ... regim de viata!
Citesc una din cartile doctorului Saldmann - doctor la moda, despre care am mai pomenit in postarile mele.
Nu sunt eu intru totul de acord cu el dar merita citit.
"Prenez votre sante en main" este o carte de bun simt, scrisa de un medic cu talent, care tine cont de directia in care se misca societatea, cea de azi, confruntata cu o tot mai mare preocupare pentru binele personal, in conditiile unei longevitati reale si previzibile!
Nu stiu daca azi, mai mult decat altadata, omul e bantuit de narcisism, egoism sau e doar speriat de imbatranire si, implicit, de moarte!
In fapt, lumea si-a schimbat obiceiurile, familia e detronata fara drept de apel pentru majoritatea asa-zis normala a cetatenilor pamantului, asa ca... singuratatea trebuie abordata cu anume pevederi!
Inainte vreme batranii stiau ca vor trai si vor muri inconjurati de copii, nepoti si stranepoti, in casa familiala.
Azi, in occident si chiar si pe la noi, gandul acesta e aproape inexistent.
Cei care au mijloace financiare se gandesc - daca se gandesc - la un sfarsit tot mai indepartat, apeland la tot felul de mijloace de mentinere a tineretii, urmat apoi de intrarea intr-o casa de batrani cu asistenta medicala, visand, eventual, in caz de suferinta fizica, la o euthanasie "agreabila"!
Cei fara mijloace panicheaza, sperand doar intr-o batranete fara boli, cu o tinerete... vesnica... si un sfarsit rapid si fara dureri!
In Franta, in epoca actuala, viata incepe dupa iesirea la pensie. Asta implica o preocupare pentru sine care ii indeparteaza pe proaspetii pensionari de copii si de nepoti! Unii, foarte putini, isi ajuta copiii, e drept, dar in limita confortului personal, adica cand si cum au ei chef, fara sa se implice efectiv, vazandu-si, in principal, de ale lor (hoby, vacante, gimnastica, placeri personale, pe care nu si le refuza pentru nimic in lume!).
Iata de ce carti de "bien-etre", ca cele scrise de dr. Saldmann, au succes!
Voi insira capitolele cartii pe care o citesc acum:
- Sa ne alimentam bine - cu subcapitole privind mentinerea
greutatii si revenirea la obiceiurile uitate, cum ar fi
ziua de ajunare!
- Ingrijirea corpului - cu sfaturi privind exercitii fizice, somn,
medicatie si... sexualitate
- Grija pentru sanatate - care sugereaza crearea reflexelor de
baza, igiena corpului, intelegerea si "lupta" impotriva
durerii;
- Cum sa-i mentii creierului starea de performanta - cale
de prelungire a tineretii
- A fi liber si fericit - care sugereaza cum sa gasesti drumul
spre fericirea personala, la orice varsta!
- Concluzii
Desigur doctorul Saldmann nu isi propune sa lupte imporiva curentului!
Se cere preocuparea egoista de sine... se dau sfaturi care sa nu o excluda!
Insa, printre randuri, el sugereaza ca nu tot ce au trait predecesorii nostri este de neglijat!
Asadar el propune o viata echilibrata, fara excese - nici de mancare, nici de miscare si nici... sexuale - din care binefacatoarele plante, activitatea fizica, ajunarea si... meditatia (sic), muzica, rasul, bucuria de a fi cu cei dragi... nu trebuie sa lipseasca. Concluzia este, dupa mine, cuprinsa in cuvantul "echilibru"!
O sa revin cu alta ocazie asupra termenului "meditatie" - foarte utilizat azi si care ii arunca pe multi in deriva.
Ce m-a facut sa cumpar cartea - care nu este ieftina deloc - a fost sfatul privind postul negru (ajunarea)!
Desigur autorul nu il leaga nicidecum de credinta, dar il explica si il recomanda, explicand binefacerile sale.
Deci... nu numai renuntarea la alimentele de orgine animala ci renuntarea, pentru o zi, la orice aliment este binefacatoare oricui!
Daca mai este adaugat si un minim de 5 minute pe zi de ... meditatie... e sanatate curata!
Vineri, la biserica "Sf Parascheva" din Paris a fost seara de priveghere!
Si a fost asa:
- Vecernie cu Utrenie - de la ora 20.30
- Sf Liturghie - pana la miezul noptii!
Ceva absolut deosebit, hrana pentru minte si suflet!
Este drept ca si biserica asta are un aer ancestral, care imbie la meditatie profunda - localul fiind catacombele bisericii St Sulpice.
Acolo ai senzatia ca ai calatorit in timp si ai ajuns in vremurile apostolice, de persecutie ale crestinilor, cand Liturghiile se savarseau in taina!
La aceasta seara de rugaciune, dupa Liturghie, la miez de noapte, dupa o zi de ajunare, credinciosii se impartasesc. Cine nu a facut niciodata asta... nu stie de ce bucurie duhovniceasca si-a privat sufletul!
Va propun sa incercati macar o data!
Da-ne, Doamne, o saptamana care sa ne fie spre folosul
nostru sufletesc!
Amin!
