Nu stiu daca este un fel de politica a strutului, insa ceva, ce vine cu siguranta de la Domnul, ma face sa trec peste asta, gandurile mele fiind absorbite de preocuparile unui om normal!
Incerc sa fiu cat se poate de mult timp in comuniune cu Cel ce ma ajuta, in speranta ca cel rau nu se va mania prea tare. :)
Caci, daca Domnul ne vrea neconditionat alaturi in iubire, diavolul este extrem de invidios si pune piedici!
Dealtfel ceea ce mi-a dat mereu fiori in viata mea a fost frica de invidie.
Caci invidia nu face rau numai celui care invidiaza ci si celui invidiat! De aceea este considerata un pacat de moarte - prin moarte intelegand moartea sufletului!
Si pentru ca veni vorba, cele sapte pacate de moarte merita amintite, ca reper in conduita fiecaruia:
Dealtfel ceea ce mi-a dat mereu fiori in viata mea a fost frica de invidie.
Caci invidia nu face rau numai celui care invidiaza ci si celui invidiat! De aceea este considerata un pacat de moarte - prin moarte intelegand moartea sufletului!
Si pentru ca veni vorba, cele sapte pacate de moarte merita amintite, ca reper in conduita fiecaruia:
1. Mândria
2. Invidia
3. Iubirea de argint
4. Desfrânarea
5. Lacomia pântecelui
6. Trândavia
7. Mânia
Ramanand un pic asupra pacatului invidiei, al doilea pe lista, as spune ca eu am avut cu prisosinta o viata de invidiat, chiar daca, ca orice om, am avut si eu incercarile mele. Insa, cum am intalnit oameni care invidiau fara sa ia in calcul ca persoana invidiata isi avea si ea jertfa ei, suferinta personala, neajunsuri si incercari, m-am temut sa nu-i atrag, sa nu ispitesc!
2. Invidia
3. Iubirea de argint
4. Desfrânarea
5. Lacomia pântecelui
6. Trândavia
7. Mânia
Ramanand un pic asupra pacatului invidiei, al doilea pe lista, as spune ca eu am avut cu prisosinta o viata de invidiat, chiar daca, ca orice om, am avut si eu incercarile mele. Insa, cum am intalnit oameni care invidiau fara sa ia in calcul ca persoana invidiata isi avea si ea jertfa ei, suferinta personala, neajunsuri si incercari, m-am temut sa nu-i atrag, sa nu ispitesc!
Revenind, cancerul este pecetea mea, stigmatul meu pana la moarte!
Cu el vorbesc, sperand sa-l mentin in stare latenta, neagresiv si tacut, asa cum am facut mereu cu cei invidiosi!
(desi sfatul Sfintilor Parinti este sa ii evitam cu orice pret pe invidiosi - Caci cei ce invidiaza se intristeaza pentru orice bucurie a celor din jur si se bucura de raul lor! Ei se iubesc doar pe sine si isi doresc toate cele ale lumii, considerandu-se superiori nedreptati, ignorand calitatile celorlalti, pacatul invidiei coboarand in suflet din mandrie.)
Gandul bun aduce bine, gandul rau aduce rau tuturor! Sper sa nu fiu invidiata asadar pentru ca sunt inca pe picioare, in timp multe persoane s-au prapadit deja! Nimeni nu stie nici cand, nici cum isi duce crucea.
Cred ca fiecare vine pe lume sa faca ceva, si nu ar fi rau daca ne-am intreba de-a lungul vietii pentru ce oare am venit, cu ce scop, pentru care lucrare!
Cand lucrarea s-a sfarsit... ne sfarsim si noi! In iconomia asta intra insa si ingrijirea sufletului!
Unii nu reusesc sa faca cele ce sunt de folos sufletului lor, secatuindu-se... Domnul insa ii asteapta si pe ei, rabdator si plin de ingaduinta si iubire.
Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.
Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei.
Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?" De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec." Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Ioan 12, 36-47
Părinţii Bisericii au scris despre războiul cel nevăzut, cel care se dă pentru fiecare suflet. In acest razboi suntem inselati de fortele întunericului, ispitiţi cu toate placerile si tarele lumesti puse pe tava, frumos ambalate si la indemana. Necinstea, invidia, minciuna, imoralitatea, falsa credinţă sunt cursele care ni se întind. Toate ne sunt oferite astfel incat sa ajungem să fim pierduti prin subjugare, dependenti, stingandu-ne sufletul pentru vesnicie.
Dumnezeu ne-a plămădit insa ca fii ai Luminii.
Indemnul Domnului este deci să fim adevarate făclii ale Învierii şi Înălţării si nu luminite false ori scantei trecatoare!
Asta poate fi o lucrare de-o viata, dupa cum poate fi o revelatie fulgeratoare!
Doamne, nu ne lasa!
Cred ca fiecare vine pe lume sa faca ceva, si nu ar fi rau daca ne-am intreba de-a lungul vietii pentru ce oare am venit, cu ce scop, pentru care lucrare!
Cand lucrarea s-a sfarsit... ne sfarsim si noi! In iconomia asta intra insa si ingrijirea sufletului!
Unii nu reusesc sa faca cele ce sunt de folos sufletului lor, secatuindu-se... Domnul insa ii asteapta si pe ei, rabdator si plin de ingaduinta si iubire.
Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.
Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei.
Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?" De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec." Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Ioan 12, 36-47
Părinţii Bisericii au scris despre războiul cel nevăzut, cel care se dă pentru fiecare suflet. In acest razboi suntem inselati de fortele întunericului, ispitiţi cu toate placerile si tarele lumesti puse pe tava, frumos ambalate si la indemana. Necinstea, invidia, minciuna, imoralitatea, falsa credinţă sunt cursele care ni se întind. Toate ne sunt oferite astfel incat sa ajungem să fim pierduti prin subjugare, dependenti, stingandu-ne sufletul pentru vesnicie.
Dumnezeu ne-a plămădit insa ca fii ai Luminii.
Indemnul Domnului este deci să fim adevarate făclii ale Învierii şi Înălţării si nu luminite false ori scantei trecatoare!
Asta poate fi o lucrare de-o viata, dupa cum poate fi o revelatie fulgeratoare!
Doamne, nu ne lasa!
