duminică, 21 iunie 2015

LUMINA DIN NOI

Omul care stie sa se lase in mana Domnului, este un fericit! La ce bun framantarea cu privire la cele ce se vor intampla? Fie ca ne framantam fie ca nu, ele tot vor veni si, cum au venit, asa vor si trece! A te lasa in mana Domnului nu inseamna insa a fi lenes, nepasator si inactiv! 
Lenea e considerata a fi un pacat! 
Omul e dator sa faca cele de cuviinta si, fara grija, cele ce ii sunt date ... i se vor da lui!
Domnul stie de ce avem nevoie, ne cunoaste mai bine decat ne cunoastem noi insine! Stie si cele inca nefacute de noi!
Cat priveste ochii nostri... ei privesc lumea cu lumina ce este in noi! 
Avem in noi lumina, lumina vedem in jur! Avem intuneric... suntem in intuneric. Ochiul interior, cel al constiintei, vede lumea in atata lumina cata poate el sa dea.
Judecam lumea dupa noi, credem despre altii ceea ce suntem noi insine in stare sa facem. Altfel... suntem surprinsi, minunandu-ne ca niste copii!


Caci iata ce mai zice Mantuitorul in Predica de pe Munte:

Duminica a 3-a după Rusalii (Despre grijile vieţii) Matei 6, 22-33

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Imi povestea cineva care a fost in Muntele Athos, ca exista acolo, intr-una din manastiri, un calugar extrem de urat. 
Inalt, foarte slab, cu o fata descarnat, un nas mare si coroiat, ochii lui, cu corneea rosie, ii lacrimeaza mai tot timpul. 
Omul acela insa, de indata ce incepea sa vorbeascu cu cineva... este o lumina. Atat de transfigurat e de iubirea lui pentru oameni, de iubirea ce izvoraste din el, incat nimeni nu mai baga de seama cele imperfecte ale fizicului sau!

Azi, cand traim in epoca imaginii ... ce purtam oare in noi, dincolo de frumusetea falsa, fard si haine? 
Lumina sau intunericul?