duminică, 14 iunie 2015

TIMPUL DE DUPA RUSALII...

este unul de o frumusete aparte.

Pana la sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, trecand prin Sf Sarbatoare a Sanzienelor, nasterea Botezatorului, natura intreaga se bucura si ne bucura! Soarele ne daruieste lumina sa cu generozitate.
Sfanta Scriptura tine si ea pasul, umplandu-ne sufletele cu intelepciunea ei, tinandu-ne treji.

In curand incheiem cu totii anul scolar... Cand a trecut... nu stiu, dar a trecut!
E vremea serbarilor de final (cate doua de fiecare copil caci toti au si activitati extrascolare), timpul viitoarelor schimbari de scoli, de colegi, de nivel...

Nu am mai numarat de mult zilele pe care, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, le traiesc de cand sunt pe lista persoanelor ce au o boala mortala! O sa o fac intr-o zi.
Deocamdata sunt prinsa in viata familiei mele... unde imi caut rostul pentru care Domnul ma ingaduie.
Ma simt destul de epuizata dar stiu ca nu e usor de trecut perioada de dupa chimio-terapie.

Azi este Duminica a 2‑a după Rusalii (a Sfinților Români)

Matei 4, 18‑23
În vremea aceea, pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi frați: pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari; și le‑a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și, de acolo mergând mai departe, a văzut pe alți doi frați: pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându‑și mrejele, și i‑a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor.


Evanghelia de azi ilustreaza chemarea la apostolat a lui Iisus.


Evanghelistul Matei ne relateaza simplu cum Iisus, ajungand langa Marea Galileei, „a văzut doi frați, pe Simon cel ce se numește Petru și pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, și le‑a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!» Iar ei, îndată, lăsându‑și mrejele, au mers după El. Apoi, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându‑și mrejele, și i‑a chemat. Iar ei, îndată, lăsându‑și corabia și pe tatăl lor, au mers după El (4, 18‑22).
Relatarea este cutremurator de simpla!
Povestea formarii grupului de Apostoli o intalnim si la ceilalti Evanghelisti, explicata la fel de simplu.

Mantuitorul a ales asadar - drept discipoli - niste oameni simpli, pescari, si le-a zis, cu alte cuvinte: Veniti dupa mine si va ... veti schimba, va voi face sfinti!
Si oamenii astia simpli au devenit apostolii sai, castigand locul intre sfinti!
Sfintii sunt expresia vizibila a lucrarii Duhului Sfant. Fiecare om este chemat la sfintenie!

Chemarea Lui a fost irezistibilă pentru viitorii apostoli, fiind nu una oarecare ci chemarea lui Dumnezeu!
Dincolo de fascinatia exercitata de Iisus, chemarea asta la apostolat a primilor Sai Ucenici  are o anume logica, dupa cum si inserarea ei in Evanghelii!
Caci Evanghelistii nu relateaza povesti ca un fapt istoric ci ca  un simbol.

A­ce­lași fiind „ieri și azi, și în veac” (Evr. 13, 8), Iisus cheamă pe orice om și azi, cu aceeași putere în cuvânt, să‑I devină ucenic.

Chemarea lui Dumnezeu la ucenicie este adresată tuturor, deopotrivă: mari și mici, tineri și vârstnici, bogați sau săraci, învățați sau neînvățați. Important este să o auzim și să o percepem.
Dumnezeu, acum ca si atunci,
ne cheamă la împăcare - caci mulți dintre noi suntem razboi cu El,; ne chea­mă la sfințenie, pentru că suntem pacatosi;  ne cheamă spre lumină pentru ca multi traim in bezna;  ne cheamă de la moarte la viață, pentru că mulți suntem morți desi in viata; ne cheamă la pace, pentru că in suflete si in viata noastra este un vesnic razboi;
ne cheamă la Sfanta Impartasire cu Hristos, pentru a-L avea pe El in noi!
El ne trimite vesnica Sa chemare spre fericire!
Pentru a obtine aceasta e nevoie de toata staruinta care este in launtrul nostru, de rabdare, indrazneala si IUBIRE!
Suntem noi oare capabili sa-L iubim intr-atat incat sa-L urmam, spre a cunoaste fericirea cea adevarata?
E o intrebare de pus in fiecare zi.
Caci nu este om pe lume care să nu fie chemat. Fiecare vine pe lume cu un rost, are o menire în viață. să fie de folos,
într‑un fel sau altul, lumii în care trăiește. De aceea, plecand de la capacitatea noastra de a-L iubi pe Dumnezeu, ar trebui sa meditam la felul in care am reusit sa raspundem noi chemarii Lui de a deveni sfinti "precum Tatal nostru cel din ceruri Sfant este"!