STRIGAT

Din cand in cand arunc in marea mea

de ani, de lacrimi si de dor, o sticla

 ce imi  poarta intr-insa disperarea:

Un SOS, strigat de ajutor.

Si ea pluteste, eu ma agat de viata,

In urma mea ma uit cat pot de rar,

Nu am curaj, privesc numai in fata,

Nici unde pun piciorul n-am habar.
Trupu-mi se misca, inca mai respir,

Dar gandu-mi sta pe loc, ca decrepit...

Sunt agatata doar de-un simplu fir,

Deasupra unui hau fara sfarsit.

Chiar daca fug, totusi m-agat de viata

Desi am inteles ca-i in zadar...

Si ma-imbat cu apa rece-gheata

Cum ca ma miluiesti cu-n pic de har.

E greu sa strigi intr-una "ajutor"

Cand lumea-si plange zilnic inocentii

Asa c-arunc doar sticla-n mari de dor

Si-n perna-mi uda imi var iarasi dintii.

Ma straduiesc dar cred ca-i inutil,
Incerc dar parca fara de folos,
Adun tot ce am spart, ca un copil,
Cioburi lipesc si sufletul mi-l cos.  
Dar visul cel lipit e doar cosmar...
 Iar eu prea sluta-s sa ma mai privesc
Cand judecati ce dor primesc in "dar"... 
Si vad fasii din suflet ca-mi lipsesc.
Din ce am fost... azi nu mai e nimic!
Mai cad pe ganduri, cand si cand tresar
Ma prind de Tine ca sa ma ridic
Si-s clipe cand iar cad si-i in zadar!
 Ce va ramane oare dupa mine?

Nimic din ce mi-as fi dorit sa las:

O tulburare poate, neputinta-n sine,

Durerea dusa-n mine ceas de ceas

 Si pan-la urma... de nu las nimic,
Nu-i cap de tara, poate ca-i mai bine
Mai grav e ca de plec bagaju-i mic
Si fara mare lucru vin la Tine !
Si n-oi avea cu ce intra-n Imparatie: 
N-am haina pretioasa, n-am nici dar,
Imi e valiza goala de fratie
Da-mi timp sa pun in ea ceva macar
N-o sa mai fug, o sa privesc la lume
Lasand-o sa se zvarcolesca-n fum
In timp ce eu voi pregati in fine
Si haina si bagajul pentru drum.
Stiu c-azi  ma cam agat de viata,
Ca innecatul de un fir de pai!
Dar maine vine-o noua dimineata 
Si o sa te strig ca ajutor sa-mi dai...
Sa ma rapesti din lumea cu zabrele
Din sticla scoate-mi strigatul smerit
Si arunc-o, fa-o pulbere de stele,
Apoi ma ia la Tine negresit! 
Accepta-mi darul chiar de-i un nimic

(Tu nu imi ceri ce lumea azi imi cere)

In el am pus cu suflet, pic cu pic,

Smerenia-mi, suspine si durere
Iarta-mi ce se mai poate, fara plata, 
Chiar si ce eu nu imi mai pot ierta,
Si odihneste-mi sufletul, Tu, Tata,
Caci el viseaza la odihna Ta!