duminică, 12 februarie 2017

CONVINGEREA CA IUBIREA TATALUI CERESC ESTE FARA MARGINI

o etapa necesara pe drumul induhovnicirii


A treia duminica a Triodului ne propune spre meditatie pilda fiului risipitor, de fapt a fiilor nerecunoscatori  - caci unul risipeste ceea ce nu a adunat iar celalalt aduna fara sa stranga nimic!

Dincolo de dorinta de emancipare a unui fiu rebel, si ranchiuna fiului supus dar nemultumit ca nu a primit ceea ce nici macar nu a cerut, sta iubirea Tatalui, personaj ce intruchipeaza pe Dumnezeu.


Dumnezeu ne asteapta nu din momentul in care am decis sau am gandit sa ne intoarcem la El ci chiar din clipa in care am cazut in pacat, parasindu-L. 
El stie, sufera pentru neputinta noastra si asteapta indurereat sa ne venim in fire.
Cand reusitele pamantesti ne ametesc ca si cand caderile in abis ne deznadajduiesc, nu trebuie sa uitam ca iubirea Tatalui Ceresc este nemarginita si neconditionata, iar mana Lui este atat de puternica incat il poate feri de cadere si pe cel aflat pe culmi, dupa cum il poate ajuta  pe cel cazut sa iasa din adancul cel mai adanc!

Sigur, pilda are fatete multiple si exegetii pot gasi tot felul de mesaje inscrise in ea. 

Revenind la ale noastre, fiecare este fiul cuiva dupa cum poate fi si parintele si chiar fratele cuiva!
Cati din fii pot spune ca nu si-au mahnit parintii ? 
Cati parinti s-au abtinut sa-si judece copiii, le-au respectat dreptul la libertate, continuand sa-i stranga la piept chiar si neascultand ?
Si pana la urma, cati frati pot spune ca s-au pus cu onestitate in locul celuilalt frate, fara sa-l judece si fara sa-si indurereze parintii acuzandu-i de partinitoare iubire?

Sunt si aceste idei niste provocari spirituale la care merita sa reflectam inainte de a intra in Sfantul si Marele Post!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu