INVIEREA FIICEI LUI IAIR

În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus şi mulţimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei şi de nici unul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează, şi Tu întrebi: Cine S-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, pe tatăl copilei şi pe mamă. Și toți plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.  Luca 8, 41-56

Evanghelia acestei duminici ne face partasi la doua dintre minunile facute de Mantuitorul Hristos!
Prima se refera la femeia care suferea de curgere de sange de 12 ani si care, atingandu-se de haina Mantuitorului, se vindeca instantaneu! Urmatoarea ne pune in fata minunea invierii unei copile de 12 ani!

Amanuntele legate de hemoragia femeii, care, conform traditiei iudaice, facea din ea o persoana necurata, ori  cele legate de averea cheltuita pe la doctori, in speranta vindecarii, toate ne pun in fata o persoana in care ne cam regasim multi.

Caci pe multi ne-a adus in locasul Domnului cate o subrezenie fizica, ori un necaz !

Dar nu faptul ca doar la necaz Il cautam pe Dumnezeu este important ci ca, odata inchinandu-ne Lui, si credem in El din toata firea noastra, cu toata constiinta, astfel incat sa capatam ajutorul si  mantuirea!

Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!" 

Partea a doua a pericopei de astazi, se inscrie intr-un registru aparte! Precum stim, in cei 3 ani si jumatate de propovaduire, Mantuitorul a facut doar trei invieri:

- cea a fiicei lui Iair (consemnata de Luca VIII, 41-56; Matei IX, 18-25; si Marcu V, 22-42),

- învierea fiului văduvei din Nain și 

- invierea lui Lazăr, fratele Mariei și al Martei. 

Pentru Domnul, fiica lui Iair "adormise“. Sufletul, care este nemuritor, se despărţise în acea clipă de trupul ei , dar nu dispăruse. 

Printr-un singur cuvânt, Iisus o readuce la viaţă pe fiica mai-marelui sinagogii - căci cuvintele Domnului niciodată nu sunt vorbe goale, ci devin fapte, se împlinesc aevea. Cuvintele Domnului sunt cuvintele vieţii, cuvintele adevărului, sunt poruncă atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi!

Noi, oamenii, trăim mai tot timpul sub puterea raţiunii, credem ce simtim şi ce vedem cu ochii noştri trupeşti. Din aceasta cauză e posibil sa nu înţelegem cum  un mort poate fi înviat. Şi totuşi, ne socotim credincioşi. 

Dar dacă credem cu adevarat în Dumnezeu şi în atotputernicia Sa, de ce sa nu credem sau de ce sa ne temem de moarte? 

Moartea nu este decat un pasaj, o trecere !

În cap. 8, Sf Apostol Luca ne-a explicat sensul credinței - cum credința inseamna ascultarea Cuvântului, a acelui Cuvânt care ne inrudeste cu Iisus. 

Cu ajutorul credinței parcurgem viata, zi dupa zi, fără teama căci, in definitiv venim de la Dumnezeu și ne întoarcem la El! 

Dar frica, daca o avem, daca ne e teama de a trăi și de a muri, este, in fond, o dovada a lipsei de credință! 

Pericopa acestei duminici ne arata tocmai ce poate face credinta, cum este ea in stare sa ne elibereaze de aceasta frica!

Minunile acestea legate de inviere vin sa anticipeze Insasi Invierea Domnului! Minunea învierii se integrează în marea operă de mântuire a neamului omenesc. Necredinţa în înviere ne descalifica ca si crestini, facand din noi simpli pagani!

In învierea fiicei lui Iair, ca şi în celelalte minuni, şi mai cu seamă în Învierea Domnului, trebuie sa vedem insasi garanția propriei noastre învieri  și a viețiide dincolo, de a carei veșnicie cu toții speram să ne învrednicim!