DESPRE INVIERE SI DESPRE SADUCHEI

"Dar va spune cineva: Cum invie mortii?"( I Corinteni XV, 35.). 

Ce necredinta! Ce nebunie! Cel care, prin vointa numai, a prefacut tarina in trup, cel care a poruncit sa creasca in pantece o mica picatura de samanta si sa alcatuiasca acest trup, care are atatea infatisari, cum nu-l va invia iarasi, voind numai, cu atat mai mult cu cat a existat si s-a descompus? 

"Dar cu care trup vin? Nebune!"( I Corinteni XV, 35-36.). Daca invartosenia inimii nu-ti ingaduie sa crezi in cuvintele lui Dumnezeu, crezi cel putin in fapte. "Ceea ce semeni tu nu inviaza, daca nu moare. Si ceea ce semeni nu este trupul care va fi numai grauntele gol, poate de grau sau de altceva din celelalte. Iar Dumnezeu ii da trup precum a voit si fiecareia din seminte trupul ei propriu"( I Corinteni XV, 36-38.). Priveste, asadar, la semintele ingropate in brazde ca in morminte! Cine este cel care a pus in ele radacini, tulpina, frunze, spice si tepii cei foarte fini ai spicului? Nu creatorul tuturor? Nu porunca celui care a creat toate? 

Crede, deci, ca la fel va fi si invierea mortilor prin vointa si semnul dumnezeiesc. Caci la Dumnezeu puterea coincide cu vointa. (Dogmatica, Despre inviere, cap.27)

Un exercitiu spiritual legat de acest subiect:

"Daca ai stii ca vei muri maine, ce ai face?"

Daca nu este inviere, "sa mancam si sa bem" (I Corinteni XV, 32; Isaia XXII, 13.) si sa ducem o viata placuta si desfatatoare. 
Daca nu este inviere, in ce ne deosebim de cele irationale? Daca nu este inviere, sa fericim fiarele campului, care au o viata lipsita de necaz. Daca nu este inviere, nu exista nici Dumnezeu, nici pronie, ci toate sunt conduse si purtate in chip automat. Iata vedem pe foarte multi drepti ca sunt saraci si nedreptatiti si nu au parte in viata aceasta de nici un ajutor, iar pe pacatosi si pe nedrepti ca traiesc in bogatie si in toata desfatarea. Si care om, care judeca just ar admite ca aceasta este opera unei drepte judecati si a unei pronii intelepte? 

Prin urmare va fi, va fi inviere. Caci Dumnezeu este drept si rasplatilor al celor care il asteapta. Daca sufletul ar fi purtat singur lupta pentru virtuti, numai el ar fi incununat; iar daca numai el s-ar fi tavalit in placeri, pe buna dreptate numai el s-ar fi pedepsit. Dar pentru ca nici virtutea nici viciul nu l-a savarsit sufletul fara trup, in chip drept amandoua vor avea parte de rasplata. 
Si dumnezeiasca Scriptura marturiseste ca va fi invierea corpurilor!

Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.

Frica de moarte este prezenta in noi si doar o singura idee ideea o mai alunga, aceea ca ea, moartea, este ceva ce se intampla altora... ! 

Dar mai tare decat de moarte ar trebui sa ne fie frica de... "infricosatoarea"  judecata, cea de la a doua venire.

Poate ca tocmai in aceasta frica sta faptul ca unii nu vor sa creada in inviere!

CATE CEVA DESPRE SADUCHEI

Saducheii au fost reprezentantii unui curent religios și politic important în iudaismul din timpul Mantuitorului, fiind socotiti oportuniști  - ei considerand că trebuie să colaboreze cât mai bine cu ocupanții romani, deoarece aceștia permiteau exercitarea religiei lor. 

Provenind din casta sacerdotală aristocratică, saducheii se arătau oarecum distanti si disprețuitori față de popor.

Contrar fariseilor, care credeau în Dumnezeu, susțineau existența îngerilor și a diavolilor, nemurirea sufletului după moarte și învierea morților, si erau fideli atat față de Legea lui Moise cuprinsă în Vechiul Testament cât și față de tradiția orală, pentru saduchei doar „Legea și Profeții” (Pentateuhul și Cărțile Profeților) erau importante in cult. Legea o aplicau ad literam, punând accentul pe aspectul punitiv al răsplătirii pentru fapte.

Din Noul Testament (Matei 22, 23; FA 23, 8) ca si din cele scrise de istoricul vremii, Iosif Flaviu, aflam că saducheii nu il asteptau pe Mesia și nu credeau in inviere.

Atitudinea lor a fost diferita de cea a fariseilor, dar nu si in ce priveste opozitia facuta Mantuitorului...
Dupa multi specialisti ai Noului Testament se pare ca saducheii ar fi luat decizia și și-au asumat responsabilitatea arestării lui Iisus (Marcu 14, 53)!

După ruinarea Ierusalimului, la anul 70 d.Hr., saducheii au dispărut pentru totdeauna de pe scena politică evreiască.

„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.” MARCU 12, 18-27