joi, 2 septembrie 2021

RABDARE...


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui. Și se va propovădui această Evanghelie a Împărăției în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul. 
Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii, ce s-a zis prin Daniel Prorocul, stând în locul cel sfânt - cine citește să înțeleagă -, atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-și ia lucrurile din casă, iar cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Pentru că va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Și, dacă nu s-ar fi scurtat acele zile, nu ar mai fi scăpat nici un trup, dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile. Atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeți. Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși.
Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, dacă vă vor zice vouă: Iată, este în pustie, să nu ieșiți; iată, este în cămări, să nu credeți. Căci, precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” MATEI 24: 13-28

Cap. 24 și 25, din Evanghelia dupa Matei, cuprind cuvantarile Domnului Iisus referitoare la sfârșitul lumii
Ele ne trimit constant din viitor în prezent? Si acesta este un fapt esential de retinut!
Domnul ne spune de fapt ca nu e cazul sa ne mai gândim la trecut, care
nu mai este, dar nici la viitor, care nu există încă ! Tot ce avem de facut este sa ne gandim la prezent si sa ne traim viața de acum, fără frică, cu încredere, cu responsabilitate si, mai ales, cu iubire!
Aceasta înseamnă in fapt sfârșitul lumii (vechi) și începutul unei alte lumi noi.

Lumea, în mod sigur, se termină. A avut un început, deci va avea și un sfârșit. Asa cum si noi vom avea un sfârșit și lumea are unul!

Peste „puțin timp”, pentru fiecare din noi lumea se va termina. Nu știm insa când. Ce stim este ca nici un om nu poate amâna nici moartea sa, nici sfarsitul lumii! 
Este sigur că toți suntem limitați in timp si spatiu. 
Pentru a trăi senin, omul trebuie să-și accepte aceste limite, începutul și sfârșitul. Fara aceasta asumare el nu poate accepta viața in sine, parcursul sau intre aceste doua puncte - începutul și sfârșitul. 

Desi sfarsitul este o certitudine, preocuparea omului trece dincolo, intrebandu-se cum va fi
Raspunsul ar fi ca sfarsitul va fii potrivit prezentului! 
Ceea ce semeni, aia culegi! Culesul depinde de ceea ce semeni acum, ceea ce da prezentului o importanta majora!

Dacă omul este concentrat pe propria-i persoana, limita sa este sfarsitul, dacă el si-a axat viața pe întâlnirea cu Domnul, sfârșitul vieții pământesti este luminos, fiind incununat de intalnirea cu Domnul, care este lucrul cel mai frumos al vieții!
Important este pe cine ți-ai axat, pe ce coordonate ti-ai fixat viața!

Apoi, timpul este deja terminat, asa cum stelele de pe cer, in momentul vederii lor, nu mai exista! 
Cand ne privim in oglinda, vedem o imagine trecuta deja!
Pentru un crestin, trecutul s-a împlinit odată cu uciderea lui Hristos, pentru că sfârșitul lumii deja s-a intamplat prin rastignirea pe cruce a lui Hristos (pe cruce lumea este terminată și pe cruce s-a nascut lumea cea nouă).

Sensul vietii lumii este ca răul sa iasa la lumină. I
n acest rău noi suntem chemați să trăim iubirea, mărturisirea creștină. 
Scopul este deci acela de a trăi iubirea, acea iubire care biruie răul, asa cum a facut si Domnul Iisus pe cruce!

Omul caută semne despre sfârșitul lumii!
Iisus  da insa un singur semn: semnul Fiului omului, singurul semn care ne este de folos pentru a interpreta istoria si a merge inainte!

Primele răspunsuri pe care Iisus le dă intrebarilor existentiale, tin de acest 
„când”. Cand va fi? 
La aceasta intrebare Domnul amână cumva raspunsul, caci 
adevăratul și unicul „când” al sfârșitului nu este cel la care oamenii se refera!
Credința adevărată, care se naste din mesajul Evangheliei, credința pe care ne-o dă Iisus, se bazează pe prezent. 
Trecutul nu mai există iar viitorul încă n-a sosit… 
Ceea ce există este prezentul! Si omul trăiește prezentul.

Evanghelia ne spune ceea ce a făcut 
Iisus „în trecut” iar noi credem azi. Acest trecut al lui Iisus il traim în prezent, astfel încât ne aflam mereu cu El, si astfel, ceea ce trăim acum, ne spune care ne va fi  viitorul .

Raul exista dar el trebuie constientizat, vadit, asa cum s-a intamplat in momentul rastignirii lui Iisus! Atunci a fost vadit raul suprem, caci mai mult rău decât a-L ucide pe Dumnezeu, omenirea nu putea face! Pe cruce se afla întreaga răutate și prostie a omului. 
Dar tocmai când este evidentiat tot răul, se poate vedea ca a fost invins!

Iisus spune că este necesar să se întâmple raul. Asta nu înseamnă că Dumnezeu vrea răul sau că raul este inevitabil, ci ca el trebuie să iasă la suprafață pentru că exista si trecerea lui sub tacere este distrugatoare! 
Istoria este determinata de inclinatia noastra spre rău și violență care tot iese, ca puroiul dintr-un buboi, până când omul, recunoascand, va ajunge sa se pocaiasca!

Răul este revelator dar nu si eshatologic! 
De fapt Iisus chiar spune ca „nu este sfârșitul”. Deci oricare ar fi răul care există, acela nu este sfârșitul. 
Sfârșitul va fi atunci când va fi împlinita Lucrarea lui Dumnezeu, cand se va atinge telul!

E necesar sa intelegem ca adevăratul rău inseamna a pierde, a nu trai iubirea pentru Domnul, pentru adevăr și pentru aproapele nostru! 

Acesta este „urâciunea pustiirii”, când în locul lui Dumnezeu omul pune idoli. 
Toate obsesiile noastre sunt idolii carora ne inchinam!
Când ajungem sa le avem, dandu-le prioritate, deja ne-am sfarsit - nu mai suntem stapani pe nimic! Acesta este semnul sfârșitului lumii. 

Trebuie să avem rabdare, sa stăruim până la sfârșit doar în această iubire si sa aducem mărturia iubirii! 
Rabdarea este secretul fericirii!

Scopul istoriei este vestirea Evangheliei, ceea ce atesta faptul că suntem fiii lui Dumnezeu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu