LUMINA , SUFLETUL SI AL TREILEA OCHI

Banuiesc ca in toate bisericile romanesti predica, referitoare la pericopa evanghelica citita astazi, dezvolta masajul Mantuitorului legat de grijile vietii, griji care ne ocupa mintea intr-atat incat uneori ajung chiar sa-L izgoneasca pe Dumnezeu din ea.

Dar in Predica de pe munte Mantuitorul vorbeste mai intai despre lumina!

Sa ne amintim un pic cateva repere legate de lumina:

	Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
	Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
	Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. (Facerea 1, 3-5) Mantuitorul ce le spune apostolilor? Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. (Ioan 8: 12) Si azi am auzit spusele Mantuitorului (conf. Evangheliei dupa Matei)

 "Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat." 

Acest sfat, pentru o lume fixata pe imagine, postere cat casa, o lume incremenita in fata ecranelor... poate sa para un strigat in pustiu!

Duhul este pentru suflet ceea ce ochiul este pentru trup, ne spune Sf. Ioan Gură de Aur.

Harul lui Dumnezeu este pentru sufletul omului, așa cum ochiul este pentru trup o fereastra spre lume. Dacă ochii noștri se întunecă, dacă orbim, atunci tot trupul nostru va avea de suferit. 

Se spune ca ochiul este fereastra sufletului. El insa nu este sursa luminii ci percepe lumina.

Ceea ce vedem cu ochii... ne ramane sigur in creier! Se spune chiar ca educatia se bazeaza in primul rand pe cele vazute si abia apoi pe cele aflate din sfaturi sau carti! Dar cum sa-L iubim pe Dumnezeu, Cel care este sursa luminii si care ne vorbeste si despre cele nevazute?

Exista evident si o vedere a sufletului pe care ne-o dezvolta  credinta, rugaciunea si iubirea izvorata din credinta! 
Am putea spune ca mesajele divine ne vin exclusiv pe calea intuitiei.

Filosoful francez Rene Descartes sustinea ca in glanda pineala ar fi sediul sufletului, locul in care sufletul isi exercita in mod direct functiile sale. El era convins ca, prin glanda pineala, noi putem primi mesaje de la Dumnezeu. 

Exista interpretari potrivit carora acest pasaj (“Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat”) (Matei 6/22) este o aluzie la glanda pineala!
 
Galanda pineala (epifiza) supranumita si ,,al treilea ochi’’, ,,ochiul timpului’’, sau ,,ochiul mintii’’- este extrem de mica si are forma unui con de pin minuscul - cantarind 0,16g, fiind formata dintr-un tesut retinian (deci ca si cel al ochiului)! avand in interior chiar si un lichid asemanator umorii corpului vitros al ochiului! 

Palatul Pontifical de la Roma are aceasta glanda simbol si decor!

Glanda pineala este amplasata intr-un loc as zice "tainic" -  mai exact chiar in centrul creierului - si este prima galada care se formeaza la fat si care se distinge inca de la trei saptamani de gestatie, odata cu ochiul, intaiul organ al embrionului!

Simtul timpului si intuitia noastra i se datoreaza ei si tot ea gestioneaza somnul si adaptabilitatea la fusul orar, prin secretarea hormonului numit melatoninina, despre care se tot vorbeste astazi, cand lumea pare ca si-a pierdut somnul si notiunea timpului!

Cand aceasta glanda se calcifiaza (uneori de timpuriu) somnul si intuitia si relatia cu timpul dispar odata cu el... 

Se spune ca de vina ar fi fluorul din pasta de dinti, apa, ori sucuri carbo-gazoase, mancarea procesata, zaharul rafinat, alcoolul, tigarile etc ...
Naturopatii ne incurajaza spunand ca o putem decalcifia consumand sfecla rosie (fiarta sau cruda, care contine borax), suc de lamaie, prune uscate, castraveti, usturoi, otet de mere... 🤦🏻‍♀️

Dar, daca glanda asta este chiar sediul sufletului, cum sustinea Descartes, oare... 

- Nu cumva ea se usuca  tocmai din cauza indepartarii noastre de lumina lui Dumnezeu? 

- Nu cumva credinta noastra tot mai slaba, impietrirea sufletului nostru in raport cu Dumnezeu, o usuca? 

- Nu cumva sufletul nostru, rupt de comunicarea cu Dumnezeu, nu mai reuseste sa vada Lumina Lui? 
- Nu cumva din pricina asta nu mai reusim sa discernem, nici sa intelegem binele, raul, timpul si trecerea lui in sensul lor initial!

Putem manca orice fel de fructe si legume oricat de... BIO ar fi ele, fara credinta nu ni se va deschide ochiul mintii. Ne vom pierde treptat intuitia pusa de Dumnezeu in noi spre a ne putea apara de pericolele si tentatiile lumii si astfel sufletul ni se va impietri, ni se va "calcifia" si el odata cu glanda! 

"Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina?" - ne spune Mantuitorul prin evanghelistul Matei!

Sa nu ne ingrijim de nimic nu inseamna insa sa vegetam, sa nu facem nimic, ci inseamna sa traim fara obsesia materialitatii, vietuind mereu cu Dumnezeu, sursa luminii, invaluiti in lumina Lui!

Pentru a intelege ca nimic din cele esentiale existentei noastre nu ne sta in putere a le schimba, Iisus spune: 

"Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?"

Cata risipa de energie din partea nostra!

Ce am de facut?

Eu trebuie doar sa cred traind in lumina Lui cu constiinta prezentei Sale alaturi de mine! Ierarhia valorilor mele va fi alta, fericirea mea va avea alte motivatii iar sufletul meu se va limpezi!

Altfel... totul este doar desertaciune!