duminică, 12 martie 2017

DUMINECA VINDECARII SLABANOGULUI DIN CAPERNAUM

 este in traditia Bisericii ziua cinstirii Sf Grigorie Palama, cel care a adus Bisericii învăţătura despre posibilitatea cresterii omului în duhovnicie, prin apropierea de Dumnezeu prin curăţirea de păcat şi pocăinţă adevărată, prin rugăciunea neîncetată catalizata de Duhul Sfânt, şi, mai ales, prin dragostea lui Dumnezeu faţă de omul induhovnicit, până la unirea desăvârşită cu El, prin harul dumnezeiesc necreat.

Sfântul Grigorie Palama sustinea posibilitatea omului de a-l cunoaşte pe Dumnezeu si implicit de a se uni cu El prin pocainta, rugaciune neincetata si post.
Invăţătură acestui mare teolog ca si asceza sunt intrate in tradiţiei patristice a Bisericii ortodoxe.
Ceea ce a sustinut Sfântul Grigorie a fost faptul că evolutia spirituala prin virtuti creştine este legata de contemplare sau vederea lui Dumnezeu, "fiindcă mintea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om are mai ales calitatea de a-L căuta pe El şi a se adânci nemărginit în cunoaşterea şi în iubirea Lui. Ca să dobândească această dorinţă şi putere, creştinul are la îndemână Sfintele Taine ale Bisericii şi, prin acestea, harul dumnezeiesc nezidit."
Potrivit teoriei palamite, orice persoană, care are o natură proprie, poate fi cunoscută prin manifestările ei.
Dumnezeu, fiind necreat, se manifestă in lume prin energii necreate (ceea ce noi numim harul lui Dumnezeu).
Intreaga creaţie, si implicit omul, actioneaza prin energiile create, corespunzătoare naturii proprii.
"Energiile - fie ele necreate sau create - sunt distincte de persoana care le generează, dar nu sunt diferite sau separate de aceasta; astfel ni se face cunoscută persoana, însă esenţa persoanei nu se epuizează în manifestările ei, rămânând întotdeauna dincolo de acestea." Bogdan Dedu 

Grigorie Palama marcheaza prin teoria sa inceputul separarii gandirii occidentale de cea rasariteana.
Cele două curente se vor departa si vor sfarsi prin a avea si consecinţe diferite caci:
- în relaţia directa dintre Dumnezeu şi lume, prin energii dumnezeiesti necreate, păcatele sunt considerate boli, iar calea spre mântuire presupune pocăinţa şi vindecarea tocmai prin unirea cu Dumnezeu şi sălăşluirea harului Său în om; învăţătura despre mântuire ca vindecare pune accent pe iubire, libertatea omului avand un rol important.
- în relaţia indirectă cu Dumnezeu - realizata deci prin harul creat - religia devine morală, păcatele fiind considerate încălcări ale legii, ceea ce face ca în îndreptare să predomine pedeapsa, iubirea trecand in plan secundar.

În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? 

El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

Marcu 2, 1-12

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu