Este necesar sa învățam si sa ne spovedim!
Spovedania este o taina către a carei înțelegere ne poarta chiar exersarea ei!
Prin post reușim sa vedem clar, sa conștientizam unde si cu ce am greșit!
Pe scaunul spovedaniei mărturisim toate acele păcate găsite, descoperite, asumate si pentru a caror comitere regretam!

Spovedania nu este o conversatie ci o deversare a raului sălășluit in noi! Este un act de eliberare si acesta este motivul pentru care ceea ce am spus odată acolo, sub patrafir, nu ar mai trebui reluat!
Faptul ca repeți la următoarea spovedanie acelaș lucru dovedește fie ca nu ai reușit sa te încrezi in iertarea acordată prin intermediul duhovnicului, care a fost investit de Dumnezeu sa ierte fiecăruia de "70 de ori câte 7".... pacate, fie ca nu regreti inca, fie ca nu reușești tu sa te ierți! 
Si ce nu poți sa-ți ierți ... nu-ți poate ierta nici Dumnezeu!

Mai facem o alta confuzie la spovedanie: ne căutam scuze! "Am făcut cutare lucru dar am fost provocata... sunt neagra de suparare pentru ca cutare e rau cu mine! "  Din nefericire Adam si Eva au făcut același lucru: el a dat vina pe ea iar ea pe șarpe! Niciunul nu si-a asumat greșeala, rătăcirea, neputința de a se supune poruncii! Toate supararile noastre vin din propriile noastre slabiciuni, din neputinta de a fi cum ne-a spus Mantuitorul sa fim!

Se întâmpla adesea sa mărturisești, de exemplu, ca vorbești urat, ca înjuri! Preotul te asculta, îți cântărește smerenia si regretul tău si îți acorda dezlegarea! Daca la următoarea spovedanie pe lista păcatelor se găsește iarasi pacatul marturisit anterior... inseamnă ca nu ai facut mai nimic ca sa te îndrepti si asta e un abuz de încredere! Oare nu e normal sa încercam sa ne îndreptam, sa ne rugam, sa învățam sa ne stăpânim?
Creștinul trebuie sa lupte cu sine si nu cu lumea! Sa facă cele bune si sa urmeze poruncile lui Dumnezeu! Niciuna din ele nu este cu neputința de respectat si sunt toate lucruri știute in adâncul nostru căci reprezintă ceea ce am dori noi sa ni se întâmple noua!