miercuri, 29 ianuarie 2020

PORUNCILE SUPREME

"De as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste nimica nu sunt"            ( 1 Corinteni, 13:2)


Pasajul evanghelic de astazi ne reaminteste de prima si cea mai mare porunca, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu, 
inseparabila de cea de-a doua porunca, cea a iubirii aproapelui!

Credinta in Dumnezeu este asadar implicit legata de iubire. ele neputand exista una fara cealalta 

Iubirea de Dumnezeu se naste doar din convingerea de neclintit ca El este cel care merita iubirea deplina.
Pe Dumnezeu trebuie să-L iubim până la jertfelnicie și absolut dezinteresat -  nu fortat, nu declarativ - si o facem pentru ca stim ca El este Cel bun, Cel drept, Cel adevarat! 

Credem in Dumnezeu si Il iubim, fara sa-I punem conditii, caci conditiile le-am primit noi : 
"Să iubesti pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot cugetul tău si pe aproapele tău ca pe tine însuti". 

Ni se spune chiar ca nu e cu putinta sa ajungem sa-L iubim pe Dumnezeu asa cum vrea El, sa-L iubim cu adevarat, fara sa-l iubim si pe aproapele nostru :

Caci "În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea si proorocii. Dacă nu iubesti pe fratele tău, degeaba iubesti pe Dumnezeu . Asa că trebuie să îl iubesti pe fratele tău." 
"Bineînteles că trebuie să Îl iubesti pe Dumnezeu mai întâi, dar în acelasi timp trebuie să îl iubesti pe fratele tău. Degeaba spui că Îl iubesti pe Dumnezeu dacă nu Îl iubesti pe fratele tău." pr Iolian , de la Prodomu, Athos.

Iubirea duhovniceasca trebuie sa vina din inima si nu din ratiune!

Daca iubirea este o conditie  si ni se cere sa-i iubim pe cei care ne sunt aproape, cu siguranta cei care ne sunt in preajma, si pe care adesea nu numai ca nu-i iubim ba chiar ii detestam, sunt tocmai cei pe care Dumnezeu ni-i trimite, cei de care sufletul nostru are nevoie pentru a se cladi, pentru a se mantui! Ei sunt incercarea capacitatii noastre de a iubi!

Asa cum nimic nu putem face fara ajutorul lui Dumnezeu, nu putem nici iubi, caci iubirea de valoare nu poate exista in afara lui Dumnezeu! 

Ca sa implinim porunca iubirii avem deci nevoie de El si pentru ca sa-I obtinem ajutorul e nevoie de rugaciuni si de buna noastra credinta!

Iubirea pentru aproapele nostru va veni astfel ca un dar din partea Lui, daca ne straduim, incercand sa-l vedem pe cel de langa noi prin ochii Mantuitorului, cautand in el lumina si nu intunericul, lucrurile care ne leaga de el si nu cele care ne depart, acceptand ca toti avem parti umbroase, uratenii... lucruri de indreptat!
Si stradania asta va fi sigur rasplatita!

Pentru a fi mai buni, demni de Imparatia lui Dumnezeu, va exista mereu pe langa noi cineva care sa ne puna la incercare demersul nostru de a implini porunca cea mai importanta, sa ne fie astfel testate 
taria credintei noastre, capacitatea noastra de a iubi,  respectul fata de Legea lui Hristos, asa precum, pentru toate treptele mantuirii, suntem pusi la incercare pana in cea din urma clipa! 

Iubirea asta se va naste in noi doar rugandu-L pe Dumnezeu sa ne ajute!  

Stiind asta nu putem ramane cantonat in rugaciunea exclusiva pentru sufletul nostru caci el nu se va mantui fara dragoste! Iubirea pentru Dumnezeu, odata nascuta in sufletul tau, este atat de mare incat se va revarsa si peste cei din jur!

Asadar cat timp nu-ti iubesti aproapele... nu poti spune ca IL iubesti pe Dumnezeu!

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus unul din cărturari, care Îl auzise vorbind cu saducheii și văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: 
Care poruncă este întâia dintre toate
Iisus i-a răspuns că întâia este: 
«Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn»  Și: 
«Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta». Aceasta este cea dintâi poruncă. 
Iar a doua e aceasta: 
«Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». 
Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. Și I-a zis cărturarul: Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu și nu este altul afară de El. Și a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele. 
Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. 
Și nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe. Și, învățând Iisus în templu, le grăia zicând: 
Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Însuși David a zis întru Duhul Sfânt: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde, dar este fiul lui? Și toată mulțimea Îl asculta cu bucurie.” MARCU 12, 28-33

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu