"A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului."

„În vremea aceea fariseii ziceau între ei: Vedeți că nimic nu folosiți! Iată, lumea s-a dus după El. Și erau niște elini, din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat zicând: Stăpâne, vrem să-L vedem pe Iisus. Filip a venit și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: 

A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. 

Adevărat, adevărat zic vouă că, dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. 

Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică. 

Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze și, unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat; și ce voi zice? Părinte, izbăvește-Mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit: pentru ceasul acesta. Părinte, preaslăvește-Ți numele! 

Atunci a venit glas din cer: Și L-am preaslăvit și iarăși Îl voi preaslăvi. 

Iar mulțimea, care stătea și auzea, zicea: A fost tunet! Alții ziceau: Înger I-a vorbit! 

Iisus a răspuns și a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi aduce pe toți la Mine. 

Iar aceasta zicea arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns, deci, mulțimea: Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veac; și cum zici Tu că trebuie să fie înălțat Fiul Omului? Cine este Acesta, Fiul Omului? 

Deci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă pe întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.”

Astazi, pregatind Praznicul Inaltarii Domnului, citim din  capitolul al 12.lea al Evangheliei dupa Ioan, cu care se incheie  partea I a a acestei Evanghelii (asa-numita Cartea semenelor) in care temele principale au fost viata lui Iisus si Iisus-Lumina lumii!

In partea a doua a Evangheliei, Ioan va aborda tema iubirii de Dumnezeu, ca si cea a iubirii lui Dumnezeu pentru lume, iubire manifestată plenar în patima şi moartea lui Iisus. 

Pe langa temele legate de conceptul iubirii, evanghelistul le mai adauga şi pe cele ale co-patimirii şi unităţii creştine, ca roade ale Duhului Sfant.

In capitolul 12, relatarea evanghelistului denota o oarecare tensiune.

Ne aflăm asadar la final, căci se apropie de sfârșit ziua Sa și ceasul in care El va intra în întuneric! Ne aflăm în momentul în care se sfârșește acțiunea Sa și începe pătimirea Sa.

Mântuitorul Însuşi spune că „a venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului”, „ceasul” insemnand culmea drumului Sau, care-L duce spre patimi , iar "preaslavirea" Mântuitorului, de care vorbeşte evanghelia, este cea dobândită doar prin suferinţa şi prin moartea pe Cruce!

Cand cei doi apostoli vin sa-I spuna ca niste greci vor sa-L vada, Mântuitorul, in loc de raspuns, explica in ce consta preslavirea Sa:
„Adevărat vă spun vouă, dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur, iar dacă va muri, aduce multă roadă” (12, 24). 

Aşadar, moartea Mântuitorului însemna ceva mai mult decat moartea in sine, insemna dobândirea unei noi vieti, a vieţii eshatologice.

Maretia unei seminte nu sta in ea insasi ci in rodul pe care il poate aduce! Iisus ne spune ca mărirea Sa – care va fi crucea – nu va fi moartea in sine, caci Isi va da viata si, asemenea bobului de grâu, va "aduce mult rod”… Prin aceasta – tocmai dându-Si viața – El este asemenea cu Tatăl care dă viață.

Acest „ceas”, în care bobul de grâu își dă viața, va fi ceasul măririi în care toate se împlinesc, iar noi primim Duhul, viața lui Dumnezeu.

„Dacă grăuntele de grâu care cade în pământ, nu va muri, rămâne singur”… 

Caci ceea ce ne este harazit noua este harazit si Fiului omului: adica moartea. Pentru că omul, prin natura sa, este muritor. 

Dar moartea lui Iisus, Dumnezeu si Om, va fi „preaslavire”, pentru că moartea Sa va fi „darul vieții", darul iubirii depline facut celor care-L rastignesc! Aceasta este preslavirea Sa!

Atunci cand moare pe cruce, vor vedea cu adevărat că El, Fiul Omului, este Dumnezeu!

Dar Cine este Acesta, Fiul Omului? 

Iisus nu răspunde în mod direct acestor speculatii interogative. 

Spune insa ceva minunat: 

„Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă pe întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.”

Cu alte cuvinte, până când aveți lumina, „Umblați în Lumină, ca să nu vă prindă întunericul”. 

Deci Fiul omului este Lumina lumii, este sensul vieții, este mântuirea! Iar dacă noi nu umblam în această lumină, nu vom sti nici de unde venim și nici incotro mergem…

Crezand in aceasta lumina, devenim si noi fii ai luminii!

Pe langa ideea de baza a Luminii-Hristos, citind printre randuri, aflam ca in jurul Mantuitorului erau multi iudei care credeau in El dar, de teama de a nu fi izgoniti din sinagogi, se ascundeau.

Nu e greu de observat ca nu toti cei care L-au vazut pe Hristos au fost capabili sa si creada in El!
Ochii trupesti vad dat nu sunt eficienti vand e vorba de intelegerea adanca a dumnezeirii! 

 Vorba Sf. Augustin:
"Am fost lăudați pentru că nu am văzut și am crezut. De fapt, până și iudeii L-au văzut pe Hristos. Nu este un lucru mare să-L vezi pe Hristos cu ochii trupului, ci e mare lucru să crezi în Hristos cu ochii inimii."