vineri, 17 decembrie 2021

IERTAREA SI IUBIREA


„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. 
Legea și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește și fiecare prin stăruință intră în ea. Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât să cadă o cirtă din Lege. Oricine-și lasă femeia sa și ia pe alta săvârșește adulter; și cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârșește adulter. Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare decât să smintească pe unul din aceștia mici. Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l pe el.” 
LUCA 16, 15-18; 17, 1-4


Cuvintele pericopei de astazi pun in lumina slabiciunile nostre, cele care ne impiedica sa devenim fiii lui Dumnezeu!

Noi, oamenii, avem în comun minciuna. De fapt, cu cât
 spunem prostii mari mari, minciuni mai elaborate, cu atât mai mult ne credem destepti, si mai descurcareti; cu cât îi înșelăm mai mult pe altii, cu atât suntem mai fericiți, mai mandri de noi! Vai noua insa caci ne afundam in mlastini miscatoare din care nu putem iesi decat printr-un adevarat cataclism menit sa ne deschida ochii!
Nu avem scapare caci „Dumnezeu cunoaște inimile noastresi ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu”!

Pentru noi "inalt" inseamna putere, stăpânire, 
avere - implicit  orgoliu, mandrie, aroganța! Aceasta este urâciunea, este urâciunea pustiirii, este moartea noastra interioara! 
Noi insa continuam sa trăim liniștiți cu acest boala auto-imuna,  lucrand și gândim spre pieirea noastra.

Chiar daca nu ar mai circula acest virus, care nu doar ca ne ataca sanatatea dar e capabil sa ne separe unii de altii, smintindu-ne de aproape doi ani, deja,  apropierea de sarbatoarea Nasterii Domnului face sa se inmulteasca si ispitele!
Poate ca in acest an, mai mult ca altadata, se simte in aer o tensiune care creste! 
Devine tot mai evident ca, in tot ce facem de sarbatori, in mod instinctiv,  pe langa bune intentii, cadouri si fundulite, strecuram si un pic de ... mandrie! 
Cei care isi propun sa creasca duhovniceste si se cred capabili... intruchipeaza deja pe fariseul care deplange pacatosenia vamesului!

Facem ce si cum stim mai bine, ne straduim sa aratam partea cea buna din noi ... si asta uneori poate fi spre fala!
Nu ar fi rau sa tinem cont de indemnul Mantuitorului din Evanghelia de azi: "Luaţi aminte la voi înşivă." caci caderea e posibila in orice clipa!

Pericopa de azi ne confirma faptul ca, odata cu Sf Ioan Botezatorul, vechea lege, cea primita de Moise de la Dumnezeu, si-a incheiat misiunea! 
El, Mantuitorul, este cel care ne-a adus Legea cea Noua, legea iubirii! 
Nimic insa din legea veche nu trebuie considerat inutil ori gresit caci tot lege dumnezeiasca este!

Pacatul... ramane, pentru noi, pericolul etern de care trebuie sa ne pazim! Intelegem ca nu numai cei care pacatuiesc vor fi pedepsiti ci si cei ce-i imping pe altii spre pacat sau fac ca pacatul lor propriu 
sa-i sminteasca pe semeni! 

Iisus ne spune si ca iertarea este manifestarea vie a iubirii!
Dupa ce meditezi la asta, ti se pare ca nu iti mai ajung zilele ca sa poti sa ierti, sa te rogi, sa implori sa fii iertat.
Am mai spus de multe ori ce zicea mama mea despre asta: "incerc sa nu ma mai cert cu nimeni ca mi-e frica ca nu mai am timp sa ma impac!"

Iertarea este - potrivit teoriei divine - sublima dovada de ascultare a lui Dumnezeu ! 
Caci dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre(Ev. Matei 6, 14-21)

Iertarea este o masura a iubirii caci "Cui i se iarta putin, putin iubeste"!

Dumnezeu ne da iertarea Lui pentru ca ne iubeste.
Ne cunoaste puterea de a face rau, puterile noastre slabe de a ne impotrivi raului dar, iubindu-ne in chip desavarsit, ne da sanse, multe, multe sanse - "de saptezeci de ori cate sapte", ca sa ne intarim!
El stie ca firea noastra e mereu cazatoare si de aceea ne sta permanent alaturi, gata sa ne ridice dupa fiecare cadere!

Iertarea vine din iubire, fiind sansa noastra de mantuire!
Doar sfintii nu au motive sa fie iertati.
Iertarea - data si primita - ne ajuta sa mergem inainte mai frumos, oricare ar fi fost rana pricinuita ori cea care ne-a rapus. 
Iertand putem sa o luam de la capat!

Dumnezeu ne iarta ca sa putem sa traim dincolo de raul care ni s-a facut sau cel pe care l-am facut noi altora, si, dincolo de slabiciunile noastre, asa putem sa mergem mai departe.
Caci de toti si de toate putem scapa dar de constiinta noastra niciunde, niciodata! 
Constiinta noastra este Dumnezeu in noi! 
Si Dumnezeu ne iarta! Daca EL ne iarta, cine suntem noi sa nu-i iertam pe cei care ne-au gresit?

Si totusi daca se intampla, de ce oare nu am putea ierta? 
Ce ne-ar opri?
Poate mandria, orgoliul ranit, ranchiuna, invidia?

Nimic din toate astea nu ne va ajuta sa meritam iertarea divina. Mandria ne deformeaza propria imagine si ne minte mereu, dandu-ne iluzia ca suntem buni, frumosi, destepti si de neinvins.
Neiertarea ne aspreste, ne urateste sufletul si ne leaga de trecut, impiedicandu-ne sa avansam!

Nu exista iertare fara uitare! 
Tinand minte raul ce ni s-a facut... inseamna ca, de fapt, nu am reusit sa-l depasim, nu am iertat!

Dar cea mai distrugatoare neiertare ramane neiertarea  de sine.
Nimeni nu ne poate face mai mult rau decat suntem capabili sa ne facem noua insine!
De aceea e nevoie de duhovnic. El ne ajuta sa ne iertam, sa intelegem ca a insista in autoflagelare, dupa ce ne-am spus pacatul, nu este decat a cadea in alt pacat, pacatul neincrederii in darul iertarii lui Dumnezeu!

Cred ca trebuie sa ne rugam mereu ca Domnul
 sa ne dea capacitatea sa iertam, sa uitam raul si sa putem iubi!
Iertand primim iertare, iubind primim iubire!

A fi in stare sa cerem iertare, inseamna a ne asuma greseala, incercand sa nu o mai repetam!
Pamantul nu se va cutremura si in inima noastra va pogora pacea!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu