DUMENEZEU SI CEZARUL

„În vremea aceea arhiereii și cărturarii căutau să pună mâna pe Iisus chiar în ceasul acela, dar s-au temut de popor, căci înțeleseseră că despre ei era vorba în pilda rostită de Iisus. Și pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea stăpânirii și puterii dregătorului.

Și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine ca noi să dăm dajdie cezarului sau nu? 

Dar Iisus, cunoscând vicleșugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el? Iar ei au zis: Ale cezarului. 

Și El a zis către ei: Așadar, dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Și nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului și, minunându-se de cuvântul Lui, au tăcut.” 

Desi ne aflam in ultima zi a anului, Biserica ne conduce pe drumul dezvaluirii Evangheliei, calatorind in timp in sens invers!

Ne aflam, iata, in urma cu 2000 de ani! 

Iisus este din ce in ce mai aproape de pericolul care Il va duce la patimiri si la moarte! Cu cat cei care Il urmau erau mai numerosi, cu atat ura mai-marilor iudeilor era mai mare!

Cel mai simplu era sa-L faca vinovat in fata autoritatii romane, si sa fie pedepsit in consesinta, pentru a evita ura poporului, care parea sa fie tot mai fascinat de Iisus!

Cu maxima perfidie, arhiereii si carturarii Il intreaba:

Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine ca noi să dăm dajdie cezarului sau nu? 

Dar Iisus, cunoscând vicleșugul lor, a zis către ei: 

De ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el? Iar ei au zis: Ale cezarului. 

Și El a zis către ei: Așadar, dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. 

Aceasta sintagma este auzita si folosita de atunci, neincetat. 

Dar ma gandesc, ca meditatie a zilei, sa ma intreb din nou, concret: 
ce trebuie să-I dăm lui Dumnezeu și ce trebuie să-i dăm Cezarului, împăratului, adică statului din prezent?! 

Anul trecut am publicat o serie de patru meditatii la un text cuprins in  Cartea Judecători (Jud: 9, 8-15), care, printr-o alegorie, conține o critică radicală la adresa puterii. Textul este cunoscut sub numele de PILDA COPACILOR!

Ghedeon a fost un mare judecător. El a avut 72 de fii. Dupa ce a murit, cel mai tare dintre fii  a ucis șaptezeci dintre frați, cel mai mic  reusind sa scape! Apoi s-a autoproclamat împărat!

Fratele care a scăpat cu viață, s-a urcat pe un deal, în afara orașului, și le-a spus celor care l-au făcut rege pe fratele său o pildă (Pilda Copacilor), care vorbeste despre rege! 
Pilda spune ce cred „copacii”  despre cel care stăpânește, copacii fiind, de fapt, oamenii.

Măslinul nu vrea să renunțe la uleiul său; nici smochinul și nici vița de vie nu doresc să renunțe la rodul lor, ca să stapaneasca peste copaci…
Nu ni se spune că ar fi fost rugati toți copacii, însă spinului toți îi cer să domnească!  De ce?  Nu stim.

Spinul răspunde: „veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea (?) – căci e frumoasă, veniți și apoi veți vedea – iar dacă un copac nu acceptă umbra mea, protecția mea, din mine va ieși un foc care-l va arde!

Pilda dezvaluie conceptia,  despre rege și despre putere, care exista în Israel. Pentru că, pentru credinciosi, singurul rege este Dumnezeu, care ne-a creat, din iubire si liberi, iar noi, toți, suntem copiii Sai!

Cand Israel a vrut să fie la fel ca toate celelalte popoare, care au un rege, atunci Abimelec a ucis 70 de frați, toți pe aceeași piatră, pentru a deveni el rege. Fratele mai mic, care a reușit să fugă, rosteste această pildă, ca un fel de blestem, caci oamenii il înscăunasera deja rege pe Abimelec!

Vechiul Testament relateaza începutul regalitatii în Israel, in 1Regi 8, subliniindu-se  că poporul voia un rege cu orice preț…

Profetul Samuel s-a necăjit din cauza dorinței poporului, dar Dumnezeu il linisteste spunandu-i ca, prin această cerere, poporul nu il disprețuia pe prooroc, ci pe Insusi Dumnezeu, pentru că aceia care doresc un om care să-i stăpânească și să le ia libertatea, renunță de fapt doar la El…  „Însă să le spui şi să le arăţi drepturile regelui, care va domni peste ei": pe fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţii săi şi vor fugi pe lângă carele lui.Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci; să lucreze ţarinile sale, să-i secere pâinea sa, să-i facă arme de război şi unelte la carele lui. Fetele voastre le va lua, ca să facă miresme, să gătească mâncare şi să coacă pâine ţarinile, viile şi grădinile de măslini cele mai bune ale voastre le va lua şi le va da slugilor sale.
Din semănăturile voastre şi din viile voastre va lua zeciuială şi va da oamenilor săi şi slugilor sale. Din robii voştri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai voştri şi din asinii voştri va lua şi-i va întrebuinţa la treburile sale. Din oile voastre va lua a zecea parte şi chiar voi veţi fi robii lui. Veţi suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-aţi ales, şi atunci nu vă va răspunde Domnul".

Ce este interesant in pilda copacilor este că toți copacii il vor pe spin ca rege, asa cum toți cei oamenii din Sihem l-au vrut rege pe Abimelec,  cel care și-a ucis șaptezeci de frați!

Conceptia asupra regelui se schimbă puțin cu David: el caută să-și legitimeze monarhia, caută să fie bun și drept și dorește să-I construiască un Templu lui Dumnezeu… Însă Dumnezeu îi răspunde: „Nu tu Îmi vei construi o casă, ci Eu îți voi construi ție o casă, adică din descendența ta se va naște Mesia, Cel care Mă va reprezenta”.

Aproape despre toți împărații din Biblie se spune ca „S-a comportat mai rău decât toți părinții săi”, cu excepția lui Osia, care a facut bine în toate… Însă, când s-a dus să lupte împotriva egiptenilor, singura săgeată trasă... îl lovește tocmai pe el! 

De aceea Osia este considerat a fi simbolul lui Hristos; si acest fapt va fi citat de evanghelistul Ioan: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”…Caci singurul drept este străpuns; ceilalți regi i-a  străpuns pe alții!

Este adevărat că și in legendele noastre exista mituri în baza cărrora cetatea a fost întemeiată pe uciderea fratelui (Cain este cel care a intemeiat orasul!) 

Însă Biblia nu-i dă dreptate lui Cain, ci lui Abel; nu-i dă dreptate lui Pilat și arhiereilor, ci lui Iisus,  îi dă dreptate celui sărac, celui ucis, celui care nu săvârșește răul! 

Mesajul biblic este acela al faptului ca este posibil, ca se poate să nu săvârșim răul!

Noul Testament ne infatiseaza raportul credinciosului cu orașul, cu politica și cu puterea… Credinciosul are o legatura continua  cu orasul si politica, el este un om politic, dar nu baza logicii puterii! 

Sa ne amintim ca intaia ispitire a lui Iisus a fost cea a pâinii, iar a doua cea a puterii… Iisus a refuzat , căci puterea văzută ca stăpânire, este negativă.

Puterea lui Dumnezeu ramane aceea de a-Și da viața pentru mantuirea noastra, pe cand puterea Cezarului, desi face si lucruri bune în organizarea structurilor civile, este si aceea de a lua viața altora!

Textul ne pune sa meditam la relatia noastra cu aceste structuri  civile!

Iisus răspunde: Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el? 

Ce se afla inscris pe dinar? Pe o parte a dinarului se afla stantat chipul împăratului, in functie, si anul emiterii monedei, iar pe cealaltă parte era chipul Liviei, care țina într-o mână sceptrul lui Jupiter, iar în cealaltă o ramură de măslin, simbol al pacii romane, impusă în lumea întreagă... prin forta sceptrului!

La iudei era interzis sa dai un chip lui Dumnezeu dar și omului - nu trebuia să-I faci un chip lui Dumnezeu, pentru că nimeni nu L-a văzut vreodată, dar nici omului pentru ca el este chip al lui Dumnezeu!

Este o mare diferență între ideea pe care noi o avem  despre om și despre Dumnezeu și  imaginea lui Dumnezeu și aomului pe care ni le descoperă Iisus.

Omul care este după chipul lui Dumnezeu, nu este stăpânul, nu poate fi Cezarul!

Răspunsul lui Iisus este  cu subanteles!

Intâi de toate cerand dinarul... inseamna ca El nu il avea! Apoi, cei care il aveau recunoașteau puterea Cezarului; prin urmare, dacă recunoașteți puterea Cezarului, plătiți impozit!

Problema insa era alta: „ Ii dați voi lui Dumnezeu ceea ce-i al lui Dumnezeu?” Dacă, da, atunci veți ști și ce să-i dați Cezarului!