Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!»

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!»”

Ieri s-a citit, din Evanghelia dupa Luca, pasajul de inceput al cap 13, unde evanghelistul ne-a prezentat istoria smochinului neroditor. 

Dupa o logica fireasca, a celor drepte, pomul care nu rodeste trebuie  tăiat. In baza aceleiasi logici, a dreptatii, lumea ar fi trebui si ea sa fie starpita, pentru că insista in pacat si tot ce schimba e numai in rau!

Timpul insa continua si se scurge, viata asta merge inainte, gratie rabdarii si ingaduintei lui Dumnezeu, care vrea ca toți să ajungem la intelepciune, la credinta, si sa-L  iubim de buna voie si spera ca poate ne vom destepta!

Evanghelia vesteste ca El deja a venit ca sa ne mantuiasca si asa fiind, ne putem ridica, precum femeia garbova, si vom lucra cele ale lui Dumnezeu, ca fii ai Sai, pentru ca suntem iubiti de El in chip desavarsit!

Sa nu uitam insa ca, in tot acest timp... Iisus este rastignit, pe cruce!

Ni s-a mai spus ca Împărăția Lui Dumnezeu este  ca „o sămânță” și precum „aluatul”, si acestea comparatii sunt si ele simboluri ale crucii, caci sămânța ajunge sub pământ sa moara ca sa aduca rod, iar drojdia pusă în făină, considerata stricata, e luată și aruncată, asa cum și Iisusa fost „luat” și „aruncat”!

Am mai intalnit si intrebarea: " Atunci, cine se mântuiește?” 

Dorința de mantuire este speranta de a nu pieri, căci noi știm că vom pieri!

Capitolul 13 al acestei Evanghelii, a început cu relatarea uciderii de catre Pilat a unor galileeni, ca sa se incheie cu o alta vestire, aceea a uciderii Galileeanului, care este Iisus!

Iisus e ca o sămânță care numai dacă moare, dă viață! Iisus ia asupra Sa tot răul lumii, toata violența, și învinge fără pic de violență!

Am doua prietene carora le-au murit de tineri fiii. Banuiesc ca mintea lor este adesea fulgerata de acele intrebari tipice :   "De ce? Unde a fost Dumnezeu? Cum de a ingaduit El asta?”.

Dumnezeu a fost ... pe cruce!  El așteaptă să ne schimbăm modul de a trăi, să nu mai facem rău nici nouă, nici Lui! Căci orice rău ni-l facem nouă, I-l facem Lui! Este durerea iubirii, pentru ca El ne iubește mai mult decât Se iubește pe Sine și respectă libertatea noastră, asteptand!

Cine se mântuiește? Iisus a spus: „Cine va vrea să-și mântuiască propria viață o va pierde, dar cine și-o va pierde, o va mântui”. Iisus Își pierde viața, o dă, pentru ca noi să o primim și să trăim!

Si va fi frumos să trăim în lume, dar doar atunci când vom înțelege niste lucruri elementare care tin de iubire! Asta se va intampla cand vom abandona aluatul fariseilor (ideologia) și al lui Irod ( puterea) pentru a îmbrățișa aluatul Împărăției lui Dumnezeu. 

Atunci vom avea aluat bun, nu stricat, acela pe care femeia îl pune în făină si care creste framantatura, si vom avea sămânța care va deveni un pom mare si roditor,  si cloșca isi va aduna puii sub aripile ei; vom avea asinul,  capacitatea de a iubi și de a sluji, astfel incat sa invingem subjugarea, stăpânirea și puterea demonica ... 

Atunci pe pământ va domni pacea!

Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!»”