Azi privesc fara tristete, convinsa ca intre prima mea respiratie, cea a venirii pe lume, si expiratia din urma, ni se acorda dreptul unui voiaj interesant, plin de surprize si de senzatii, emotii si trairi de tot felul.
Cred ca cea mai mare intelepciune a existentei umane este sa fii senin la gandul mortii! Cand dispare frica de moarte... viata devine mult mai pretioasa si curajul nu mai este doar o figura de stil!
Venind cu picioarele pe pamantul asta prafuit, devine tot ma evident ca vara e pe terminate si, asta fiind zis, e momentul sa revenim la ale noastre.
Cu tot tratamentul asta "iradiant", m-am simtit si eu un pic in vacanta - pentru ca vacanta este o stare de spirit mai mult decat o deplasare pe te miri unde.
Desi imi propusesem sa fac niste muzee... nu am reusit, dupa cum nici nu am scris, nici nu m-am "pierdut" prin Paris, prea obosita de drumurile zilnice la clinica si de plimbarile mele... sub ploaie!
Ploaia nu m-a deranjat... Mult mai greu ar fi fost sa imi fac programul in nadusala unei canicule.
Nu m-am plictisit insa! Am mai randuit niste sertare, am mai sortat niste hartii... am pregatit cadouri pentru nepotii mei si m-am concentrat pe regimul alimentar, pentru a carui preparare am consumat mult mai mult timp decat credeam!
Starea mea actuala este aceea a unei persoane care a adormit la soare si si-a ars pielea!
Dar... urrrra! Mai am doar 6 sedinte de radioterapie si GATA!
Parul - desi acum ca puful puiului iesit din gaoace - pare sa creasca, unghiile si-au revenit pe jumatate, sprancenele s-au refacut in proportie de 80 %...
Desi vine toamna, eu ma bucur de o oarecare innoire!
De saptamana viitoare incep bilantul sfarsitului de tratament.
Vom vedea atunci ce si cum.
Pana una-alta abia astept sa-mi imbratisez nepotii ...
EVANGHELIA ZILEI
Marcu I, 16-22
In vremea aceea, umblând pe lângă Marea Galileii, Iisus a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-şi mrejele în mare, că erau pescari. Şi le-a zis Iisus: „Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni!“ Şi lăsându-şi de'ndată mrejele, au mers după El. Şi mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele. Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s'au dus după El. Şi au venit în Capernaum. Şi îndată intrând El sâmbăta în sinagogă, îi învăţa. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, că El îi învăţa ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor.
