luni, 26 octombrie 2015

"COINCIDENTE" BIZARE

Dupa zilele petrecute in Belgia am decis sa ma intorc singura, dorind sa imi linistesc prea plinul de trairi.
Bucuria duhovniceasca imi asezase pe fata un zambet de care nu ma puteam debarasa! Imi simteam obrajii contractati iar de stomacul, care ma necajeste de vreo 2 luni,  uitasem cu desavarsire.
Am ajuns la gara relativ devreme, asa ca m-am dus in sala de asteptare decisa sa imi notez cateva impresii "la cald".
Ma simteam luminoasa ca o flacara in noapte cand, langa mine, se aseza un domn in varsta si destul de subrezit pentru un occidental.
Ma ruga politicos sa-i formez un numar de telefon pe portabilul sau.
Am inteles repede ca domnul in cauza era evident un vorbaret si ma alesese drept "victima"; si aveam sa-l ascult pana la Paris!
Incepu usor, prin a-mi  povesti cate ceva despre motivul calatoriei sale, despre fii sai, doctori celebri, aproape de-o varsta cu mine, pentru ca apoi discutia sa alunece in mod ciudat spre... credinta, religie, Dumnezeu si biserica!
"Ia te uita, mi-am zis in gand, diavolul e suparat si vrea sa-mi strice bucuria!"
Crucea pe care o port la gat era ascunsa sub pulovar asa ca doar cineva capabil a percepe lumina asezata in mine in timpul acestor zile putea sa aibe o astfel de reactie si sa abordeze, intr-o sala de asteptare a unei gari, un astfel de subiect! Nu aveam nici un dubiu.
Pana la Paris am fost nevoita sa ma lupt sa fiu politicoasa si sa raspund senin si crestineste!  Demersul meu a fost interesant si chiar nostim la un moment dat, mai ales dupa identificarea "agresorului"!
Fara sa il contrazic fatis i-am aratat ca pentru orice subiect pot exista mai multe opinii si ca eu nu ii impartasesc convingerile. In plus, pentru a trai in pace, e nevoie de armonie si ingaduinta.
Nu mi-am ascuns credinta asa ca nu o data mi-a replicat ca sunt rigida. In final i-am spus ca pentru mine moartea e doar o trecere spre bucurie pe cand pentru cei ce nu cred in Dumnezeu trebuie sa fie o tortura... Iritat, a schimbat subiectul depanandu-mi fara jena amintiri de tip Casanova!
La acestea am ramas muta refuzand orice comentariu! Am ajuns la Paris obosita ca dupa munci grele, dar fericita ca am tinut piept agresiunii.
Oricum nu cred in coincidente.
Viata noastra este un sir de intalniri...  asa ca... stiu exact ce a fost si aceasta!
Si fara vreo coincidenta... tocmai astazi e de citit Evanghelia care vorbeste despre iubire ca porunca si despre ura fata de Dumnezeu ca manifestare! 

Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Ioan 15, 17-27; 16, 1-2

Sfantul apostol Ioan, apostolul teolog, exprima in aceste capitole (15, 16) mesajul lui Hristos cu privire la calitatea si rolul de apostol in lume. Prigoanele ce aveau sa vina peste discipolii Sai trebuiau intelese ca fiind urmare a imbratisarii cauzei Lui si de aceea ei aveau nevoie sa inteleaga ca Mantuitorul ii va intari; ca despartirea de ei va fi scurta, trista, dar ca intristarea lor se va preschimba in bucurie!
Credinta le va fi rasplatita!