GANDUL ZILEI
| Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre. Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânţă de pieire şi moartea n-are putere asupra pământului. Intelepciunea lui Solomon, 1 |
Azi fiecare e pentru el.
Avem televizorul nostru, bem cafeaua noastra, stam pe fotoliul nostru... Nu mai traim fericirea in afara noastra, in comuniune cu ceilalti. Totul trebuie sa ne faca bine noua! Si pentru asta suntem mereu in cautarea unui bine exclusiv.
Pana si in iubire ne dorim sa fim iubiti insa oferim celuilalt doar "minunata" noastra... prezenta, un sorogat de iubire!
Felul in care ne purtam cu ceilalti ar trebui sa spuna cam cum ne dorim sa se poarte cei din jur cu noi, numai ca, de foarte multe ori cerem altora ceea ce nu suntem capabili sa dam nimanui!
Si suntem tot mai aplecati spre sinele nostru.
Psihologia americana a saturat piata cu tehnici de dezvoltarea stimei de sine, nimeni insa nu ne invata sa fim mai buni, mai milosi, mai toleranti. Am ajuns insensibili la suferinta semenilor dar ne plangem de mila!
Nimeni nu spune cu voce tare ca rele din noi adictiile, slabiciunile noastre, ne duc inevitabil spre boala, insingurare, pierderea sufletului nostru!
Doar Mantuitorul ne invata ce trebuie sa facem, cum trebuie sa fim ca sa ne salvam sufletul!
Pentru unii mesajul Lui este proaspat, si acum ca si atunci, dar pentru altii este o aiureala fara sens!
Daca insa cineva doreste sa-I urmeze, precum apostolii, trebuie mai intai sa se schimbe, sa-si vada micimile, sa-si recunoasca greselile, sa se jertfeasca, sa devina un alt om! Credinta nu poate fi cu jumatati de masura; ori crezi ori nu!
Si, daca crezi este o singura Cale! A Lui!
De ce sa vrem sa-L urmam?
Pentru ca vesnicia ne asteapta dincolo de existenta asta limitata in timp si spatiu si El ne propune vesnicia in fericire!
Dumnezeu nu ne-a facut ca sa murim. Pacatul ne-a adus moartea.
Iadul pentru mine este o imensa tristete, o adanca nefericire a sufletului. Si, fiind vesnica,... cred ca este sfasietoare!
Imaginati-va sa simtiti vesnic nefericirea pe care o traiti cand vi se intampla ceva rau, sa aveti sufletul speriat ca atunci cand vi s-a spus ca cel drag v-a parasit... Asta trebuie sa fie IAD!
Raiul este bucuria de a fi in lumina, in cantec de heruvimi, in apropierea de Dumnezeu si, fiind in vesnicie... este o fericire perpetua, mereu mai mare, mai desavarsita!
Si bucuria asta multi oameni nu o cunosc in toata viata lor! De ce?
Pentru ca nu stiu ca este mai mare bucurie cand dai decat cand iei, pentru ca n-au habar ca te bucuri mai mult cand aduci bucurie decat cand te distrezi tu, pentru nu au aflat ca placerile lumesti se simt instantaneu dar nu ne raman in suflet!
Daca ai simtit bucuria de a aduce pe lume un copil, daca te-ai bucurat ca ai salvat pe cineva de la moarte, daca te-ai rugat si ai simtit ca ruga ti-a fost auzita... te-ai pregustat un pic de RAI!
Ramanand inchistati in ideea ca placerile sunt omenesti, terestre si de neocolit, ca totul se sfarseste cu moartea fizica, trupeasca, eu cred ca ratam desavarsirea!
Luca IX, 23-27.
Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie
Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde iar cine-şi va
pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.
Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?
Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.
Matei X, 16-22
Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul.
La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor.
Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi
Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.
Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu