... CUM SA NE RUGAM
In vremurile ceausiste am avut un vecin care muncea intr-un abator si care, intr-o zi a venit la usa mea sa ma intrebe daca nu cumva doresc sa cumpar de la el, in deplina discretie, carne de prima calitate.
Pe vremea lui Ceausescu sa intalnesti o astfel de persoana era o sansa! Nu puteam sa-l refuz, desi ma simt si azi complicea lui - cu toate ca i-am platit de 5 ori pretul!
Caci acest om, care imi aducea, cand "putea" el, un cotlet fara os, ambalat, in vid, (uneori de dimensiuni impresionante), fura de fapt de la locul lui de munca!
Cum nu fura decat din produsele ce mergeau la export, si pretul era corespunzator, dar asta nu ma exonereaza de vina de a fi cumparat ceva de furat!
Eu am aflat si cum facea sa scoata pe poarta abatorului un muschi de aproape un metru lungime, insa nu le-am spus niciodata alor mei, de teama ca nu vor mai manca carne in veci, desi totul era ambalat in vid!
Omul asta nu pasea afara din bloc fara sa-si faca cruce, in timp ce spunea "Tatal nostru" cu o viteza incredibila!
El este pentru mine cel mai clar exemplu al deturnarii ideii de credinta si rugaciune! Indiferent de vremuri, nu-L poti lua pe Dumnezeu partener in furtisaguri! I te poti ruga sa te ierte - ceea ce implica sa te opresti de la faptele rele - dar nu sa te ajute sa nu fii arestat!
Dumnezeu nu este birou de cereri si reclamatii!
Asociem adesea, complet gresit, bunatatea Sa, ce decurge din Sfanta Scriptura, cu un soi de obligatie pe care ar avea-o de a ne implini noua toate cererile, indiferent de natura lor, de a veghea sa ne fie bine, fara ca noi sa facem vreun efort!
Dumnezeu este vesnic, nesfarsit, necuprins cu mintea, neajuns, incomprehensibil, "pururea fiind si acelas fiind", dar la baza relatiilor intre om si El sta principiul iubirii desavarsite, ca si cel al libertatii absolute! Trebuie sa-L doresti ca sa Il ai, trebuie sa-L iubesti ca sa intelegi, trebuie sa-I ceri ca sa-ti dea, trebuie sa-L cauti ca sa-L gasesti, trebuie sa I te rogi Lui ca sa te auda!
Fara sa intram in comuniune cu Dumnezeu... cum oare ar putea El, in toata maretia Sa, sa ne ajute?
Rugaciunea este un exercitiu spiritual necesar. Prin rugaciune ajungem sa patrundem chiar adevarurile teologice, Dumnezeu dezvaluindu-ni-Se din dragoste pentru noi, pentru insistenta si indrazneala noastra de a ne aseza de buna voie la picioarele Sale, in genunchi, multumind si cerand indurarea si ajutorul Sau!
Şi pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui. Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Şi a zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini, Că a venit, din cale, un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte, Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau. Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie. Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide.
Luca 11, 1-10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu