vineri, 6 noiembrie 2015

DESPRE VULNERABILITATE

In mod evident suntem vulnerabili!
Chiar si atunci cand credem ca avem convingeri solide, ceva ne poate destabiliza, si asta in fractiuni de secunda!

Un proverb frantuzesc spune ca "numai imbecilii nu-si schimba parerea"! A tine cont de parerile altora, a admite ca ai gresit, este un semn de umilitate si chiar de inteligenta, dupa cum a insista in ale tale, impotriva evidentei, este semn de prostie.

Credinta insa... cu ea este altceva. Ea nu are nimic de-a face cu parerile caci ea nu exista in afara iubirii si iubirea... nu este o parere!
Orice cadere din credinta lasa teren unor derapaje de necrezut!
Credinta in Dumnezeu trebuie sa fie limpede, curata, bine ancorata si de neclintit! Daca pomul credintei noastre l-am rasadit in terenul nisipos al conjuncturii... radacinile lui vor fi slabe si el va fi usor smuls de vanturi neprietenoase.

Cand crezi cu adevarat nu mai poti amesteca lucrurile!
Eu nu merg la biserica pentru preot ci pentru ceea ce se intampla acolo, pentru taina euharistica prin care ma intalnesc cu Hristos!
Acolo am sansa sa ma gasesc sub Duhul Sfant!
Credinta mea nu se impiedica de preot dar nici nu-l ocoleste! Caci preotul, cand isi imbraca haina, este intermediarul intre mine si Hristos!
Cunosc oameni care si-au cladit credinta pe seama unui duhovnic, gratie caruia s-au apropiat de Dumnezeu!
Minunat si nimic de zis! Numai ca si iubirea noastra pentru acesta trebuie controlata! Nu ne legam de duhovnic mai presus de Domnul ci prin duhovnic trebuie sa fim mai aproape de Domnul!

A cadea in admiratie mistica pentru un preot, chiar de-l credem noi a fi sfant pe pamant, este un pacat! Atingem idolatria!
Dumnezeu intreit este primordial in credinta noastra si nici o iubire si nici o admiratie nu trebuie sa-I treaca inainte!
Lasand sa creasca in noi adoratii nestapanite, pregatim teren spre a deveni locas la duhurilor ostile lui Dumnezeu!


Omul... ca omul, este slab, usor de manipulat, influentabil si vulnerabil!
De aceea credinta se verifica, creste si se intareste in vremuri de cumpana, ca si iubirea!
"Nepasarea sau trindavia fata de cele duhovnicesti - se mani­festa in dezgust fata de tot ce e in legatura cu viata religios-morala.  
Sentimentalismul reduce iubirea la sentiment, la bucuriile simtuale. E o per­vertire care duce la cadere si deznadejde indata ce dispar aceste bucurii (www.crestinortodox.ro/morala/iubirea-fata-dumnezeu)

 
 Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit. Şi, venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Luca 11, 23-26

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu