duminică, 12 mai 2019

DUMINICA CINSTIRII MIRONOSITELOR

În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
Marcu 15, 43-47; 16, 1-8


Femeile Mironosite - adica purtatoarele de mir, myrophore - I-au fost mereu alaturi Mantuitorului - si cand propovaduia, si cand suferea pe cruce, si in mormant! Curajoase, pline de credinta, consegvente, devotate!

Si pentru toate astea ele au fost alese sa fie martore şi mărturisitoare ale Învierii lui Hristos! Asta a fost imensa lor răsplată pentru credinţa, iubirea şi perseverenţa cu care l-au urmat pe Hristos.

Misiunea lor, coplesitoare şi plină de responsabilitate, a fost un dar, o mare cinste.

A fi mărturisitor al Învierii lui Hristos înseamnă a da vietii dimensiunea pe care i-a dat-o El, Cel care a biruit moartea, pacatul, iadul insusi, si care, prin sacrificiul Sau, ne-a oferit noua sansa vesniciei.

Onoarea adusa Mironositelor este confirmarea mantuirii Evei, a femeii, un imens capital de incredere pe care noi, urmasele sale, nu avem dreptul sa-l pierdem!

Zicând purtătoarelor de miruri: bucuraţi-vă!
Plângerea strămoaşei Eva o ai potolit cu Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeule;
iar Apostolilor Tăi a binevesti le-ai poruncit,
că Mântuitorul a înviat din mormânt“
(Condacul Duminicii Mironosiţelor).

Nimic din ce s-a intamplat atunci, in vremea Mantuitorului nu a fost fara sens! Si nici faptul ca tocmai femeilor li s-a spus ca Iisus a Inviat nu a fost o intamplare!

Daca ne gandim la caderea in pacat si rolul femeii in neascultarea omului, revelarea adevarului Invierii tocmai unor femei poate fi socotita - alaturi de multe gesturi ale Mantuitorului (cum ar fi absolvirea de pacate a pacatoasei, discutia revelatoare cu femeia samarineanca, etc ) - ca o absolvire, o iertare divina, inceputul unei noi ere in ce priveste consideratia lui Dumnezeu fata de cea care, din slabiciune, a dus la pierderea nemuririi omului!

Intre femei, faptura Maicii Domnului reprezinta incontestabil incheierea ciclului blestemului divin, vina caderii in pacat prin femeie fiind absolvita prin Femeia care ne-a nascut noua pe Hristos, Mantuitorul lumii!

De fapt, Evangheliile arată că femeile sunt primele care Îi acceptă mesajul şi îl înţeleg; de aceea tocmai cu ele poartă El marile discuţii ale revelaţiei.

In ce priveste intâlnirea de după înviere dintre Iisus şi Maria Magdalena, trebuie spus că, în ceea ce se înţelege de obicei ca un refuz: "Nu mă atinge", verbul (gr. hapto) înseamnă de fapt "a apuca", "a prinde", "a reţine", cum ar fi "Lasa imbratisarea, nu este vreme de stat pe loc!" de fapt este o trimitere în misiune: "Mergi şi vesteşte fraţilor mei..." (In. 20, 1-18).

Multe ar fi lucrurile la care ar merita sa reflectam, lucruri devenite de neinteles cu trecerea timpului, prin invartosala inimilor noastre!

Mironosiţele reprezintă o atitudine sufletească de slujire smerită. De unde vine atunci sensul peiorativ de "mironosiţă" din limba romana?

Expresia "a face pe mironosiţa", este echivalenta cu "a afişa un aer pios", "îndurerat", "plin de modestie", fără acoperire interioară. Oricum, se vede în această "alunecare lexicală" judecata sănătoasa al poporului fata de orice ipocrizie, cu atât mai mult în materie de religie.

Cinstirea Mironositelor, prin dezvaluirea tainei invierii, face din aceasta zi o adevarata sarbatoare inchinata femeilor crestine, ziua cand ne sunt aratate modele demne de urmat, spre a putea pasi cu cinste in Imparatia Domnului, descatusate de pacatul stramosesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu