duminică, 19 mai 2019

MINUNEA VINDECARII PARALITICULUI DIN VITEZDA

In aceasta a 4-a Duminica după Paști  se evoca o minune a Mantuitorului care se gaseste numai in Evanghelia dupa Ioan, cap. 5

Vitezda este un cuvânt aramaic care înseamnă „casa îndurării”.  Acolo se afla un bazin caruia i se mai zicea si 

Scăldătoarea Oilor, deoarece se afla în apropiere de Poarta Oilor, unde se ţinea un important târg de oi pentru jertfele de la templu.

În acest loc Mântuitorul Hristos va săvârşit minunea vindecării paraliticului de la Vitezda 
(Ioan 5, 1-8). 
Pasajul dedicat acestei minuni este deosebit prin multele lui subtilitati si mesaje care au trecut timpurile pana la noi!

Asadar langa Scaldatoarea Oilor,  "orbi, șchiopi si uscați", asteptau sansa vindecarii, ca la o intrecere, "căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins, dar pentru asta trebuia sa fii atent si iute!

Domnul vine la Templu si îl vede pe acest neputincios, despre care stia precis că e bolnav de multă vreme, și decide sa-l vindece, nu inainte insa de a-i pune o intrebare directa ( in spatele careia este o invitatie clara la decizie personala, la trezirea vointei, a dorintei de a se vindeca spre a iesi din starea de adormire trupeasca dar si sufleteasca indusa de boala): Voiesti să te faci sănătos?”

Paraliticul insa pare sa rateze intalnirea cruciala a vietii sale, raspunzand dupa modelul adamic: "Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare"? 
Cu alte cuvinte el ar fi vrut sa se vindece dar nu avea noroc caci nimeni nu-l ajuta! El nu reuseste sa-si vada propria sa lipsa de vointa, scuzandu-se prin lipsa de sansa de a avea ajutoare! 

Este o situatie in care putem sa ne regasim si noi ori de cate ori nu suntem capabili sa ne asumam vina personala, gasind scuze si acuzand pe altii pentru esecul propriu.

Omul nu era deci doar paralitic cu trupul ci si cu sufletul! Paralizia sufletului implica tocmai o vesnica dorinta ca altii sa fie buni cu noi, in timp ce noi ne complacem in pasivitate! 

Mai este aici un mesaj pe care nu trebuie sa-l ratam, acela de a intelege ca nu suntem in fond niciodata singuri! Hristos ne insoteste. Trebuie doar sa credem!

Omul acesta era poate fara vointa insa avea ceva pretios: rabdareaEl astepta acolo de atata amar de ani. Poate ca in alegerea lui de catre Mantuitorul Hristos acesta calitate a contat mult!

Iisus il vindeca  pe loc doar cu cuvantul, facand apel si la sufletul lui, obligandu-l sa asume si sa participe! 
Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! ii spune!

Vindecarea acestui paralitic lipsit de vlaga devine una speciala, caci ea ii era dedicata lui in exclusivitate , lui si constiintei lui! Scufundarea in apa tulbure a scaldatorii era ceva fara adresa, la voia intamplarii! 
Tamaduirea este o impreuna-lucrare intre om si Dumnezeu, intre interventia Lui directa si vointa omului! 
Este insusi pretul libertatii date de Dumnezeu!

Paraliticul insa, odata vindecat, rateaza inca o data! 
El nu pare interesat sa-si cunoasca vindecatorul si nici sa-i multumeasca, ba, mai mult, acuzat de iudei ca-si poarta patul in zi de sambata, se scuza tot in stilul protoparintilor: 
Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: "Ia-ți patul tău și umblă"! 

Omul vindecat nu stia cine era Cel care se milostivise de el. (dealtfel Mantuitorul se si retrasese); nu pare sa fie nici in mare admiratie, nici in extaz si nici curios sa-L cunoasca pe vindecator! Aceeasi pasivitate pare sa-l locuiasca.

Dar Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos, adaugandDe acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. 
Cu alte cuvinte motivul infirmitatii era pacatul!

Intelegem din cuvintele evanghelistului ca paraliticul a aflat cine era cel caruia ii datora vindecarea si ca, sfidand orice posibila pedeapsa, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos!

Poate va intrebati, ca si mine:
De ce o singura minune la Vitezda, cand Iisus putea sa-i vindece pe toti nefericitii aflati acolo?
Si de ce l-a ales tocmai pe paraliticul acesta

Teodor de Mopsuestia, in Comentariu la Ioan, ne spune: 

"Chiar dacă mulţi zăceau acolo bolnavi, El nu-i vindecă pe toţi. Ci, pentru a arăta puterea Sa, a ales unul care era lovit de o foarte gravă infirmitate şi care deja nu mai avea speranţa că se va mai face sănătos".( traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton) 

Cat despre alegerea facuta de Mantuitorul Hristos, Sfântul Ioan Hrisostom, in Omilii la Ioan, ne spune:

"Perseverenţa slăbănogului era uimitoare. Era bolnav de 38 de ani şi în fiecare an, spera să fie eliberat de suferinţa lui. Zăcea acolo aşteptând, niciodată abandonând
Dacă nu ar fi perseverat atât de mult, nu cumva planurile sale de viitor, lăsând la o parte trecutul, ar fi fost de ajuns ca să-l descurajeze să stea în acel loc? 
Observaţi cât de atenţi trebuie sa fi fost ceilalţi bolnavi de acolo, pentru că niciunul nu stia când se vor tulbura apele . Șchiopul şi paraliticul ar fi putut să observe aceasta, dar cum ar fi putut-o face un orb? Poate ar fi înţeles-o din zgomotul care s-ar fi stârnit. 
Deci să fim ruşinaţi, iubiţilor, să fim ruşinaţi şi să plângem pentru lenea noastră mare. Acel om a aşteptat 38 de ani fără a obţine ceea ce a dorit şi totuși, nu a dat înapoi. 
Şi a eșuat, nu din neglijența sa, ci pentru că a suferit prigonire şi suferinţă de la ceilalţi. Şi totuşi, nu s-a dat bătut
Noi însă stăruim în rugăciune pentru zece zile sau mai mult şi, dacă nu obţinem ce dorim, suntem prea leneşi după aceea să ne mai rugăm cu aceeaşi energie. 
Şi totuşi, noi ii asteptam pururea pe semenii noştri, luptându-ne şi îndurând primejdii, săvârşind muncă de slugă, totul pentru şansa ca în final aşteptarea noastră să se împlinească. 
Dar când este vorba despre Stăpânul nostru, de la care suntem siguri că vom obţine o răsplată mai mare decât osteneala noastră... nu avem atâta răbdare de a-L aştepta
Căci, chiar dacă nu primim nimic de la El, nu însuşi faptul că avem puterea să vorbim cu El în continuu este cauza a zeci de mii de binecuvântări?
( 36.1-2, traducere pentru Doxologia.ro)
Domnul sa ne dea si noua rabdare si puterea de a-L marturisi!
Amin

În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. 
În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era cuprins. 
Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: 
- Voiești să te faci sănătos? 
Bolnavul I-a răspuns: 
Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. 
Iisus i-a zis: 
Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! 
Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. 
Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: 
"Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul". 
El le-a răspuns: 
Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: "Ia-ți patul tău și umblă". 
Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. 
După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: 
Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos. 
Ioan 5, 1-15

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu