In principal se sugereaza malignitatea sucirii vorbelor.
In ziarul Lumina de azi este dat si un citat din Ioan Gura de aur care contine un sfat pretios:
„Păziți-vă, dar, limba mai mult decât lumina ochilor! Limba este cal împărătesc; dacă-i pui frâu şi o înveți să meargă frumos, împăratul se va odihni pe ea şi va sta pe ea; dar dacă o laşi să umble fără frâu şi să zburde, ajunge căruța diavolului şi a demonilor!”Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 595-596
Deoarece maine voi calatori, imi permit sa anticipez pericopa de maine, care este continuarea celei de azi cu privire la cuvantul rostit! Voi contopi asadar cele doua pasaje.
„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau.
Sa dam asadar mai degraba frumusete rostirilor noastre caci... Cuvantul este de la Dumnezeu si Dumnezeu este cuvantul!
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. ps. 140
„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau, se vindecau.
Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească».
Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”
Matei 14, 35 - 36; 15, 1 -11
Continuarea Evangheliei vine sa lamureasca de ce este mai important ce iese din gura decat ceea ce intra!
Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Matei 15, 12-21
Este evident un prilej de meditatie asupra cuvantului rostit.
Matei 14, 35 - 36; 15, 1 -11
Continuarea Evangheliei vine sa lamureasca de ce este mai important ce iese din gura decat ceea ce intra!
Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Matei 15, 12-21
Este evident un prilej de meditatie asupra cuvantului rostit.
Mantuitorul le spune apostolilor ca tot ce ne iese pe gura, vorbele rostite, sunt expresia trairilor noaste, a simtamintelor salasluite in inima!
Adevat este: cuvantul zideste si darama.Ne folosim de el fara sa-i dam atentia cuvenita, nesocotindu-i valoarea adevarata, aceea de inceput si sfarsit, de transformare in real a irealului, de infatisare a nevazutului, de concretizare a imaginatiei, de urat si de frumos... de viata si de moarte.
Numai ca noi... risipim cuvinte fara pic de atentie.
Este greu sa evaluam devastarile cuvintelor aruncate in vant, dar mai toti putem spune ca am auzit macar o data cuvinte care ne-au salvat, dincolo de miile de cuvinte cu care am ranit si am fost raniti!
Un cuvant te poate aduce din extaz la agonie, un cuvant te face sa lacrimezi, un cuvant te poate impinge ... in abis, ori te poate purta in al noualea cer!
Cuvintele sunt reazem, dar si pieire.
Nu sunt arme de foc, dar pot ucide, nu sunt sabii, dar se infig adanc in minte, nu sunt cutite, dar uneori ne fac sa sangeram in launtrul nostru, nu sunt leacuri, dar vindeca, nu sunt droguri, dar ne pot imbata.
In orice limba ar fi rostite cuvinte ca: mama, patrie, tata, prunc, Dumnezeu, sacrificiu, jertfa, iubire ... ele au putere de juramant, se intrepatrund, lasandu-ne sa intelegem altele o mie!
Cand copilul striga "mama", "tata", cand tu strigi "Doamne", cand noi spunem "patrie"... nu e o simpla articulare!
Numai ca noi... risipim cuvinte fara pic de atentie.
Este greu sa evaluam devastarile cuvintelor aruncate in vant, dar mai toti putem spune ca am auzit macar o data cuvinte care ne-au salvat, dincolo de miile de cuvinte cu care am ranit si am fost raniti!
Un cuvant te poate aduce din extaz la agonie, un cuvant te face sa lacrimezi, un cuvant te poate impinge ... in abis, ori te poate purta in al noualea cer!
Cuvintele sunt reazem, dar si pieire.
Nu sunt arme de foc, dar pot ucide, nu sunt sabii, dar se infig adanc in minte, nu sunt cutite, dar uneori ne fac sa sangeram in launtrul nostru, nu sunt leacuri, dar vindeca, nu sunt droguri, dar ne pot imbata.
In orice limba ar fi rostite cuvinte ca: mama, patrie, tata, prunc, Dumnezeu, sacrificiu, jertfa, iubire ... ele au putere de juramant, se intrepatrund, lasandu-ne sa intelegem altele o mie!
Cand copilul striga "mama", "tata", cand tu strigi "Doamne", cand noi spunem "patrie"... nu e o simpla articulare!
Sunt sentimente in spatele cuvintelor, nevoi, dureri, lacrimi, efuziuni, dorinte, nadejdi!
Cum poti crede ca rostind cuvinte dureroase nu iti iei portia de nefericire?
Cuvintele scrise sunt privilegiate - faptul de a fi vazute le da o oarecare "autoritate" - dar e necesar sa fim atenti cu cele rostite!
Cu siguranta, daca le-am putea vedea am fi mai precauti.
Dar nu le vedem... si credem ca s-au volatilizat! Nu le vedem dar nici nu ni le putem lua inapoi din memoria sufletului celor care le-au primit!
Cum poti crede ca rostind cuvinte dureroase nu iti iei portia de nefericire?
Cuvintele scrise sunt privilegiate - faptul de a fi vazute le da o oarecare "autoritate" - dar e necesar sa fim atenti cu cele rostite!
Cu siguranta, daca le-am putea vedea am fi mai precauti.
Dar nu le vedem... si credem ca s-au volatilizat! Nu le vedem dar nici nu ni le putem lua inapoi din memoria sufletului celor care le-au primit!
Oriunde mergem, bune sau rele, cuvintele ne insotesc, protejandu-ne tandru, sporindu-ne frumusetea si dandu-ne stralucire sau, dimpotriva, stalcindu-ne, schimonosindu-ne, inveninandu-ne sufletele, inimile, viata!
Toate grairile noastre - de bine, de rau, calculate sau negandite - care au atins intr-un fel pe semenii nostri, ne inconjoara ca un abur suav-transparent sau ca o pacla.
Se spune ca toate vorbele rostite intr-o viata... vor deveni o mantie cu care ne va fi imbracat sufletul in ceasul in care va pleca spre celalalt taram! Ele, cuvintele, ne vor fi haina in care sufletele noastre vor fi imbracate cand se vor prezenta in fata lui Dumnezeu!
Eu m-am confruntat si ma confrunt inca cu anumite cuvinte adresate celorlalti cu care stiu ca am ranit. Ele ma ranesc inclusiv pe mine - poate inca mai rau - prin durerea pe care mi-o provoaca regretul de a le fi rostit!
Toate grairile noastre - de bine, de rau, calculate sau negandite - care au atins intr-un fel pe semenii nostri, ne inconjoara ca un abur suav-transparent sau ca o pacla.
Se spune ca toate vorbele rostite intr-o viata... vor deveni o mantie cu care ne va fi imbracat sufletul in ceasul in care va pleca spre celalalt taram! Ele, cuvintele, ne vor fi haina in care sufletele noastre vor fi imbracate cand se vor prezenta in fata lui Dumnezeu!
Eu m-am confruntat si ma confrunt inca cu anumite cuvinte adresate celorlalti cu care stiu ca am ranit. Ele ma ranesc inclusiv pe mine - poate inca mai rau - prin durerea pe care mi-o provoaca regretul de a le fi rostit!
Sa dam asadar mai degraba frumusete rostirilor noastre caci... Cuvantul este de la Dumnezeu si Dumnezeu este cuvantul!
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu