miercuri, 24 iulie 2019

PUTEREA SEMINTEI SI A DOSPIRII

Capitolul 13 al Evangheliei dupa Matei contine cateva paradoxuri !

In fragmentul de acum doua zile am intalnit o fraza despre care merita sa discutam. 
Mantuitorul spune ca "celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua!" 
Cred ca nu sunt singura persoana care a simtit o contrarietate citind sau ascultand pentru prima data aceste cuvinte!
Cum sa fii de acord cu ideea ca... se va lua tot de la cel care nu are!
Mantuitorul nu a rostit insa nici o vorba care sa nu fie la locul ei... Cand ceva te irita in textele sfinte, tot ce trebuie sa faci este... sa cauti!

Asadar, la ce se refera Mantuitorul cand rosteste cuvintele pomenite mai sus?
Este vorba despre darurile primite de la Dumnezeu  pe care fiecare dintre noi are obligatia sa le sporeasca.
Prin inmultirea darurilor ne imbogatim in cele placute lui Dumnezeu sperand mereu sa ajungem sa-I semanam Lui.
Acesta ar trebui sa fie un tel care sa ne stimuleze continuu pentru ca orice clipa sa fie folosita spre sporirea lor. 

Asadar cel care, constient de darurile primite,  le sporeste, are parte mereu de o sporire de dar! 
Cel care iroseste ce a primit, chiar daca stie ca are niste calitati... tot ce a reusit sa faca cu ele se va narui!

Pentru a face sa creasca in noi calitatea este nevoie asadar sa constientizam partea aceea de dar! 
Omului ii este mai usor  sa spuna ce ii place, sau nu, la altii decat ceea ce ii place, sau nu, la el insusi! 
Ii este dificil sa stie cu ce daruri este inzestrat!
Cei care stiu, cresc si infloresc ca petalele bujorilor! 
Ferice de ei!
In cazul celor care cred ca ei sunt fauritorii calitatilor... pierdedea este cea din parabola-  și ce are i se va lua. 

Atunci cand iti dezvolti darurile... Domnul te ajuta sa le sporesti si mai mult. Cand lancezesti, avand potential dar neutilizandu-l, Domnul iti va inchide caile si te vei rataci in fundaturi! 
Nu ramane decat sa invatam sa intelegem care ne sunt atuurile, darurile, si sa le sporim dupa voia Domnului!

Revenind la fragmentul de azi ... Mantuitorul, dorind sa le descrie apostolilor Imparatia lui Dumnezeu, se foloseste de exemplul grauntelui de mustar, despre care spune ca este este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele, si al aluatului, pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată
Parabola apare si la ceilalti sinoptici, Marcu si  Luca si a facut sa curga multa cerneala!

Parabola ridica cateva intrebari:
  • de ce grauntele de mustar, care de fapt nu este cea mai mica dintre seminte; 
  • de ce aluat dospit, cand azima, folosita atunci, era nedospita; 
  • de ce o femeie face aluatul, cand barbatii au fost brutari dintotdeauna, si 
  • de ce trei masuri de faina si nu una sau 4?
Este discutabila referirea la dimensiunea semintei de mustar, ca si la arbustul care se dezvolta din ea. Numai ca Iisus nu isi propusese sa tina o lectie de botanica si pe atunci nu se cultivau semintele de astazi! El voia sa arate ca samanta cea mica ajunge sa devina un arbust ca un copac, adica puterea ei este foarte mare, neinchipuit de mare!

Frumusetea si natura divina a parabolelor lui Iisus deriva din aceea ca au, in spatele unei evidente simple, firesti, un mister infinit si o nesfarsita putere de a reinnoi, prin simbolurile folosite, trairea intru credinta, chiar gasirea extazului mistic!

Unii au vazut in aceasta pilda dezvoltarea bisericii, altii a credintei, altii rezultatul propovaduirii apostolilor, sau puterea de crestere duhovniceasca a predicarii Evangheliei.


Grauntele de mustar devine un copac mare asa cum aluatul devine o masa uriasa de framantatura. 
Exemplele acestea voiau sa arate ca Imparatia lui Dumnezeu nu este ceva complet diferit fata de realitatea prezenta.
"Astfel, Imparatia lui Dumnezeu pentru noi trebuie sa urmeze cu certitudinea cu care secerisul urmeaza semanatului. Asemenea unui om care crede in seceris, fara sa fie capabil sa explice cum dintr-o samanta se inalta iarba si sute de boabe se formeaza, ci asteapta timpul lor, deoarece au fost semanate, cu aceeasi necesitate se poate crede in Imparatia lui Dumnezeu. Si faptul initial? Iisus se putea referi doar la un singur lucru: miscarea de pocainta, evocata de Botezatorul si acum intensificata prin predica Sa." A. Schweitzer

Celor ce vor ajunge in Imparatia lui Dumnezeu li se va dezlega de indata taina tuturor simbolurilor! 
Pana una, alta, noi, aici, continuam sa visam, sa ne imaginam Imparatia si sa tanjim dupa ea, straduindu-ne sa ne ridicam  de fiecare data dupa multimea de caderi, cu ajutorul harului si al milostivirii Lui Dumnezeu, care a pus in noi dorinta de a-L cunoaste si de a-L intalni!

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin prorocul, care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii». După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.” MATEI 13, 31 - 36






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu