luni, 22 iulie 2019

EVANGHELIA DUPA MATEI, cap 13, 10 - 23

Doamne, ajuta!
Iertare celor care au cautat aici si nu au gasit ce cautau! In vacanta e mai dificil cu conexiunea internet!


Liturghiile continua sa urmareasca zilele acestea capitolul 13 din Evanghelia dupa Matei!

În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: De ce le vorbești lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. 
De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu audă, nici să înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă. Și se împlinește cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei». 
Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulți proroci și drepți au dorit să vadă cele ce priviți voi, și n-au văzut, și să audă cele ce auziți voi, și n-au auzit. 
Voi, deci, ascultați pilda semănătorului: 
De la oricine aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel-viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. 
Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ține până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește. 
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. 
Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.”

Sa privim indeaproape!

"Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. 
Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua."


Ucenicii îl întreabă, 
asadar, pe Domnul, de ce acelor carturari si farisei le vorbește în pilde și lor le vorbește direct. 
Sf. Teofilact al Bulgariei comenteaza
"Domnul le răspunde cam așa: Vouă vi s-a dat a ști tainele pentru că aveți osârdie și sârguință, iar celor ce nu au sârguință nu li s-a dat a sti. Căci acela primește care cere, fiindcă zice Hristos: "Cereți și vi se va da!" (Luca 11, 9)
Celui ce nu are sârguință, minte vrednică, chiar și ceea ce i se pare că are se va lua de la el. Adică, chiar daca  are o oarecare scânteie a lucrului celui bun, o va stinge și pe aceasta de nu va sufla într-însa prin Duhul și prin lucrurile cele duhovnicești  sa o aprinda pe ea. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Unii oameni zic că anumite persoane sunt rele din fire și de la Dumnezeu. Dar nu este așa. Dumnezeu pe toți îi face să înțeleagă firește ceea ce se cuvine, căci „El luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), dar voia noastră cea liberă ne întunecă pe noi – ceea ce se arată și aici.
Căci văzând firește – adică fiind zidiți de Dumnezeu ca să poată firește să înțeleagă -  nu văd din însăși voia lor și auzind, nu aud și nu înțeleg din însăși voia cea liberă. Oare iudeii nu vedeau minunile Domnului Hristos pe care le făcea înaintea tuturor? Cu siguranță le vedeau foarte bine. Dar se făceau ei înșiși orbi și Îl cleveteau (defăimau) pe El. Deci asta înseamnă ceea ce zice „văzând nu văd”.


Sfântul Ioan Casian, in Convorbiri duhovnicești, Partea a III-a, Convorbirea cu părintele Piamun, Cap. III, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 627-628, zice astfel!

„(...) Trebuie să renunțați la toate deprinderile pe care le aveați la început și să urmați, cu cea mai mare umilință, tot ce veți vedea că fac sau vă transmit bătrânii noștri. Să nu vă îndepărteze sau să vă distragă ceva de la aceste pilde, chiar dacă la început nu vă este limpede explicarea sau cauza vreunui fapt, fiindcă pe aceia care primesc cu simplitate și bună­voință toate și doresc mai degrabă să imite cu devotament decât să discute toate pe care le-au văzut transmise sau săvârșite de bătrâni prin experiența faptelor îi va urma și știința tuturor lucrurilor. De altfel, niciodată nu va ajunge la înțelegerea adevărului cine începe să învețe prin discuții, fiindcă văzându-l vrăjmașul că se încrede mai mult în judecata sa decât în cea a cuvioșilor părinți îl va împinge ușor până acolo, încât chiar cele care sunt foarte folositoare și sănătoase să i se pară de prisos și primejdioase. Va râde vicleanul dușman de trufia unui astfel de frate și-l va convinge prin învăță­turile lui rele să creadă că este sfânt numai ceea ce a crezut el că e drept și corect datorită stăruinței în rătăcire.”


Domnul Hristos aduce mărturie pe proorocul Isaia:

Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.


Proorocia nu zice că Domnul Hristos a zidit inima oamenilor învârtoșată ci că ea „s-a învortoșat”, s-a îngroșat, subțire fiind mai înainte. Așa și-au închis ei și ochii lor… Nu Dumnezeu le-a închis ochii ci ei din însăși voința lor i-au închis. Iar aceasta au făcut-o ca să nu se întoarcă și să-i tămăduiască pe ei, că dintru a lor răutate s-au sârguit a rămâne nevindecați și neîntorși (întru pocăință).


Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.


Domnul îi fericește deci pe apostoli că sunt martorii unor vremuri extraordinare, când El,  Dumnezeu, e pe pământ, printre oameni, și le vorbește direct. 

Ei prișesc prin Însăși gura Lui Învățătura cea adevărată. 
De aceea să nu ne îndoim niciodată de poruncile primite în Evanghelie, de cuvintele Sfintei Scripturi, căci ele sunt primite DIRECT din gura lui Dumnezeu. Se cuvine nouă să le acordăm încredere, credință temeinică și de nezdruncinat!

Dacă Dumnezeu a zis așa, așa este. Dumnezeu e 
garanția
poruncilor date. Si Domnul Hristos îi fericește pe apostoli nu numai pentru că ascultă, ca aud aceste porunci din gura Lui, ci și pentru că ei cred în El și în tot ceea ce le spune. 
Și proorocii au crezut, dar nu l-au văzut trupește pe Mesia, nu au avut ocazia să vadă și să trăiască atâtea taine și atâta cunoștință să primească.

Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:"

Si Domnul începe să le tâlcuiască El Însuși parabola semănătorului. 

"De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.

Iisus Hristos este Calea iar sămânța căzută pe lângă cale este cuvântul lui Dumnezeu ce ajunge în oamenii ce nu sunt pe Calea Bisericii și a Adevărului, ci sunt pe calea pierzătoare a lumii. Căci largă este calea ce duce la pieire, zice Domnul și mulți o află pe ea…

Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.


Ce interesant! Domnul nu spune ca  „lumea aceasta” înăbușă cuvântul și îl face neroditor, ci  „grija lumii acesteia”! 
Nu spune că avuția înăbușă cuvântul lui Dumnezeu ci „înșelăciunea avuției. Căci atunci când bogăția este împărțită la cei lipsiți, ea nu „înăbușă” ci crește cuvântul lui Dumnezeu!
Spinii sunt grijile și desfătările, fiindcă aprind și focul poftei și pe cel al iadului. Și după cum spinul ascuțit fiind, intră în trup și greu se scoate, așa și desfătarea, daca va stăpâni sufletul, intră înlăuntru și cu anevoie se dezrădăcinează.
Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci!


Doamne, ajuta-ne noua!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu