CUVIOSUL IOAN SCARARUL

.

Egumen  al Mănăstirii Sinai, cuviosul Ioan ne-a lăsat unul dintre cele mai vii şi frumoase îndrumare despre felul în care sufletul omului, atent la dialogul cu Dumnezeu, poate urca pe treptele nevoinţelor, prin care dobândeşte virtuţile şi Împărăţia cerurilor.

Precum Patriarhului Iacov din Vechiul Testament, Ioan Scărarul ne pune în faţă o scară pe care putem urca în Rai. 

A trăit la sfârşitul veacului al VI-lea şi începutul celui de-al VII-lea. Fiu de oameni înstăriţi, care l-au putut şcoli, el a ales să vieţuiască în aşezămintele monahale de la poalele muntelui Sinai, unde primise odinioară Moise poruncile dumnezeieşti. 

Acolo erau câteva zeci de astfel de mănăstiri, iar Sinaiul avea în jur de 100 de vieţuitori. Ioan a fost ucenicul ascultător al lui Avva Martirie. Contemporanii i-au spus lui Martirie că l-a tuns monah pe cel care avea să devină egumenul Sinaiului. La scurt timp după tunderea monahală şi după moartea învăţătorului său, Ioan se retrage ca pustnic în regiunea văii Tholas, la o depărtare de vreo 8 km de Mănăstirea Sinai. 

Acolo, tânărul monah şi-a făcut o grădină de zarzavaturi, pe care le îngrijea în timpul zilei, iar seara compunea cărţi, acest lucru ferindu-l de acedia care poate apărea într-un astfel de context al pustiei. Ajunge la o stare duhovnicească înaltă şi alţi monahi încep să-l viziteze sau chiar să-şi facă sălaş în apropierea chiliei lui. 

Astfel, un tânăr pe nume Moise, ucenic al Sfântului Ioan, este salvat de la moarte pentru rugăciunile acestuia. Cuviosul nu s-a depărtat de Sinai decât o singură dată, atunci când a vizitat Sketis şi Mănăstirea Tabeniselor. În rest, a stat toată viaţa în pustiul Sinai. Peştera în care a pustnicit este astăzi vizitată de pelerini, iar în apropierea acesteia a fost ridicată cu timpul o biserică închinată marelui cuvios.

După o vieţuire pustnicească de 40 de ani, Ioan este ales, împotriva voii lui, egumen al Mănăstirii Sinai sau mai bine zis al Mănăstirii Rugului Aprins, care mai târziu a devenit Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”. 

Despre Sfântul Ioan Scărarul s-a spus, pe bună dreptate, că a fost ca un „al doilea Moise” în pustiul Sinai, ajungând la „Ierusalimul cel de sus”. 

Cu puţină vreme înainte de moarte, Ioan l-a pus egumen pe fratele său trupesc, pe nume Gheorghe, iar el s-a retras din nou în peştera unde pustnicise atâta vreme şi acolo şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului, într-o primăvară. 

Biserica a stabilit data mutării sale la Domnul în ziua de 30 martie, iar a patra duminică din Postul Mare i-a fost închinată anume lui, pentru felul în care a înţeles să trăiască, dar şi să-i înveţe pe alţii despre urcuşul duhovnicesc, atât de necesar creştinului toată viaţa, dar accentuat în timpul Postului Mare al Paştilor.

În secolul al X-lea, Cuviosul Ioan era cinstit deja ca un sfânt al Bisericii. Astfel, Nichita Paflagonul îi scrie în acel secol un cuvânt de laudă sau panegiric, cum se scrie la pomenirea sfinţilor lui Dumnezeu. Părticele din moaştele Sfântului Ioan Scărarul se păstrează în mai multe mănăstiri greceşti din Koniţa, insulele Tinos, Samos şi Mikonos. Cinstitul cap al cuviosului se află la mănăstirea Schimbării la Faţă din Meteora

Sfântul Ioan ne-a lăsat câteva scrieri, dintre care, desigur, cea mai cunoscută este „Scara urcuşului dumnezeiesc”. 

Alte scrieri sunt „Cuvânt deosebit pentru Păstor” şi „Scrisoare de răspuns lui Ioan din Rait”. Acest Ioan din Mănăstirea Rait l-a şi convins pe Sfântul Ioan să compună „Scara”. Astăzi se mai păstrează în jur de 70 de manuscrise greceşti ale lucrării, dintre care 15 în biblioteca Mănăstirii Sinai. Cele mai multe manuscrise datează din secolele XI-XIV. 

Cartea a fost tipărită pentru prima dată în 1606 de iezuitul M. Rader, la început doar „Cuvântul către Păstor”, iar în 1633 toată „Scara”. Această ediţie, deşi incompletă, a şi stat la baza textului „Scării” inclus în colecţia de texte patristice a abatelui J. Migne (vol. 88). Ulterior, au apărut alte ediţii, completate şi revizuite, precum şi traduceri, inclusiv în limba română, dintre care prima a fost la Mănăstirea Secu, în 1618. Părintele Dumitru Stăniloae a introdus această operă importantă în colecţia de texte filocalice, ea găsindu-se în volumul 9 al Filocaliei româneşti.

Lucrarea „Scara” este compusă din 30 de capitole, fiecare corespunzând unei virtuţi sau patimi. Capitolele sau cuvintele sunt independente, dar în legătură unul cu celălalt, constituind un fel de ierarhie a vieţii duhovniceşti. 

Primele trei ne arată ce este viaţa monahală, spu­nându-ne despre lepădarea lumii, desprinderea de obişnuinţele lumeşti şi înstrăinarea de bună voie. 

În următoarele sunt descrise virtuţile principale (ascultarea, pocăinţa, a­min­tirea de moarte, plânsul) pe care trebuie să le dobândească monahul, dar şi unele patimi (mânia, deznădejdea, lăcomia, mândria ş.a., în cap. 8-23) pe care acesta trebuie să le biruiască. Roade ale luptei celei bune sunt numite de Sfântul Ioan Scărarul simplitatea, smerenia, discernământul, care îl conduc pe ascet spre treptele mai înalte ale tăcerii, rugăciunii, despătimirii şi iubirii (cap. 30). 

Scara duhovnicească nu are o ultimă treaptă, caci, dacă omul ajunge la iubire, atunci, după cum spune însuşi Sfântul Ioan, „înaintând în ea, niciodată nu ajungem la sfârşit, nici în veacul acesta, nici în cel viitor, adăugând lumină la lumină” (cap. 26; 2, 38).

Cuvântul al 28-lea vorbeşte despre „fericita rugăciune” astfel: „Rugăciunea este, după însuşirea ei, însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu; iar după lucrare, susţinătoarea lumii. Este împăcare a lui Dumnezeu; maica lacrimilor şi fiica lor; ispăşirea păcatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc în faţa necazurilor; zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor fiinţelor netrupeşti, veselia ce va să vie, lucrarea fără margine, izvorul virtuţilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovedirea nădejdii, risipirea întristării, bogăţia călugărilor, vistieria sihaştrilor, micşorarea mâniei, oglinda înain­tării, arătarea măsurilor, vădirea stării dinăuntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei. Rugăciunea este celui ce se roagă cu adevărat tribunal, dreptar şi scaun de judecată al Domnului, înaintea scaunului Judecăţii viitoare”.

Sursa: Pr. Eugeniu Rogoti 

MARIA

Numele MARIA se compune din cinci slove şi cuprinde tainic numele celor cinci mari şi renumite femei din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.

 „M” arată pe Mariam, sora lui Moise şi a lui Aaron (Ilie Miniat); „A” este Avighea, femeia lui Novai; „R” este Rahila, soţia lui Iacov; „I” este Iudita, văduva cea sfântă; „A” este Ana, femeia lui Elcana. Prin acestea se înţelege că toate darurile şi faptele cele bune cu care au fost încununate aceste femei, pe toate la un loc le întruneşte această dumnezeiască pruncă, întrecându-le cu neasemănare. 

Fiindcă Miriam, sora lui Moise, strălucea cu două daruri: cu fecioria şi cu proorocia; iar în cea plină de dar, Maria, fecioria rămîne de-a pururea, precum şi darul proorociei (Luca 1, 48). 

Avighea s-a măritat întru smerenie, iar Fecioara Maria mai ales pentru smerenie este lăudată. „Că a căutat spre smerenia roabei Sale” (Luca 1, 48). 

Rahila a fost vestită prin frumuseţea ei, iar Fecioara Maria este însăşi podoaba şi frumuseţea cerului. 

Iudita a fost vestită pentru că prin înţelepciunea ei a omorât pe Olofern (Cartea Iuditei 13, 9), iar Fecioara Maria s-a făcut pe sine sălaş înţelepciunii şi Cuvântului lui Dumnezeu (Sfântul Ioan Damaschin), Care prin puterea Lui a omorât pe Olofern cel fără de trup. 

Ana, fiind stearpă, s-a slăvit că a devenit maica marelui Samuil (I Regi 1, 20); dar şi Preasfânta Fecioară este mult mai vestită, că nu stearpă, ci Fecioară fiind, s-a făcut Maica Marelui Emanuel (Isaia 7, 14).

(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pp. 146-147)

CUM NE RUGAM? CE ESTE RUGACIUNEA?

                    

„Zis-a Domnul: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide. 

Sau cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!” 

Matei 7: 7-11

Este limpede ca fara rugaciune nu poate exista viata religioasa. 

Aceste cateva versete ma invata tocmai ce este rugaciunea. 

Rugăciunea este incercarea mea de a intra, mai inainte de orice, in comuniune cu Dumnezeu, si ea ma ajuta sa imi deschid sincer sufletul inaintea Lui!

Rugăciunea este manifestarea iubirii mele si a dependenţei mele de Dumnezeu. Ea exprima dorul meu infinit dupa El!

Rugaciunea este o taina care ma leaga de Dumnezeu!

Nu este magie dar este magica !

Nu ma rog atat pentru nevoile mele cat pentru ca Il iubesc si, cand iubesti pe cineva simti nevoia sa impartasesti cu persoana iubita toate nedumeririle, dorintele, gandurile tale!

Nu cererea, nici implinirea ei ci tocmai iubirea este taina!

CERETI

Sa ceri inseamna "sa vrei" si sa "doresti" - ceri ce vrei, iti doresti ceva ce nu ai! Dorinta poate primi orice, chiar si pe Dumnezeu!

Domnul ne spune  „cereți și vi se va da” adica, în măsura în care noi ne dorim… El ni se daruieste. Deci cu cât Îl vrem mai mult, cu atât mai mult El ni se poate da, ni se descopera!

In rugaciune se unesc vointa, iubirea si dorinta!

Rugaciunea este un exercitiu prin care, intrand in comuniune cu Dumnezeu, ne purificam dorintele, intelegand ca nimic nu are valoare in afara lui Dumnezeu!

CAUTATI

O alta componenta a rugaciunii este cautarea - si cautam ceea ce nu gasim si de care avem nevoie, ceva ce este ascuns dar... exista!

Dumnezeu e in toate doar ca... este ascuns si trebuie să-L căutăm. El ste prezent si în adancul nostru si, prin rugaciune, avem sansa sa Il gasim.

BATETI

Rugaciunea ne da viziunea reala asupra limitelor noastre, a obstacolelor care ne stau in cale si care ne impiedica sa-L intalnim pe Dumnezeu! Rugaciunea ne aduce in fata unei usi dincolo de care viata nu are limite! 

Usa aceea, la care trebuie sa bat, este inchiderea mea fata de Dumnezeu! Ea, deschizandu-se, ma elibereaza.

Paradoxul rugaciunii consta in faptul ca, abia cand ea nu se implineste devine cu adevarat lucratoare!

Rabdarea mea de a continua sa ma rog, desi nu mi s-a implinit cererea, de a ramane legata de El prin rugaciune, constituie dovada certa ca nu nevoile mele lumesti ma leaga de El ci ca ceea ce vreau este EL!

Caci eu nu trebuie sa ma rog ca sa obtin lucrurile pe care eu le vreau, si nu ma rog pentru binele pe care Dumnezeu mi-l poate da, ci ma rog pentru ca, prin rugăciune, sa fiu cu El!

Când nu primesc ceea ce cer, rugăciunea devine mult mai pură, căci sunt în comuniune cu El dincolo de interesele mele lumesti – și tocmai asta este rugăciunea!
In ciuda faptului că lucrurile nu merg cum vreau eu, imi arat increderea in deciziile Lui!

Domnul ne spune ca „ oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide”… Nu spune că doar unii primesc… ci toți. Trebuie doar sa ceri, sa cauti si sa bati la usa care trebuie  si ea se va  deschide!

Cand te rogi si nu obti ceea ce vrei - te-ai rugat sa fii sanatos si, uite, tot bolnav esti; ai cerut prosperitate si tot bati pasul pe loc etc - poti fi deamagit si este, pana la un punct, firesc!

Cand incepi sa te rogi, e insa necesar sa descoperi că inima ta nu e vie, ca esti de piatra, că tu nu-L iubești cu adevarat pe Dumnezeu, ci ca te rogi Lui doar pentru ca te interesează confortul tau, bunăstarea ta, linistea ta, sănătatea ta si toate celelalte lucruri ale lumii care, 

TOATE, sunt cu mult mai importante pentru tine decât Dumnezeu! 

E o descoperire care te va pune pe drumul care duce la usa cea buna la care trebuie doar sa bati si ea ti se va deschide!

Rugaciunea nu e magie, nici ideologie ci este o experiere a intregii invataturi hristice! Este punerea inaintea lui Dumnezeu a dorintelor tale modelate dupa invatatura lui Hriatos! 

Sa cer  lucruri nu este interzis, nici imoral doar sa o fac cu rezerva... ca totul ramane la latitudinea LUI: „Dacă Dumnezeu vrea…”. Cererile mele nu sunt importante. Nici chiar viața pământească nu e importantă de vreme ce, oricum, o voi pierde. În schimb, iubirea lui Dumnezeu  biruie moartea si-mi da vesnicia, darul pe care vrea să mi-l ofere Dumnezeu.

Așadar, rugăciunea nu este o optiune, nici ceva rezervat celor  mai devotati. 

Rugăciunea este o condiție esentiala, necesară vieții crestine, pentru că este ceea ce ma tine in legatura, in comuniune spirituala cu Dumnezeu. 

Rugaciune cu folos!

CREDINTA IN DUMNEZEU

 „Zis-a Domnul către ucenicii Săi: 

Aveți credință în Dumnezeu. 

Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. 

Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Marcu 11:20-26

Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.” Matei 7: 7-8

„Aveți credință in Dumnezeu”… zice Mantuitorul, de parca vrea sa aleaga, din multiple obiective ale credintei, pe cel mai important, esential!

Pentru ca omul crede… in mod natural! 

Cel care nu crede în Dumnezeu, crede totusi in ceva: horoscop, puterea mintii, soarta, stiinta, farmece etc…  

Sa ai credința in Dumnezeu  nu înseamnă doar sa crezi că există Dumnezeu, ci sa ai încredere în Dumnezeu, sa te abandonezi Lui!  Caci nu credinta in existenta lui Dumnezeu este esentiala ci legatura pe care o ai cu El! 

Ca in orice relatie bazata pe iubire, increderea este esentiala! 

A crede in cineva, a fi credincios cuiva, inseamna sa-l cunosti, sa il apreciezi, sa ii fii loial, sa te increzi in deciziile lui, sa il urmezi in toate, sa ii fii alaturi, sa il asculti.

Fara incredere nu poate exista o relatie adevarata!

Ce si Cine este Dumnezeu pentru mine?

Daca eu stiu ca Dumnezeu este Cel care ma iubeste, ma sprijina, nu ma dezamageste... si sunt cu El intr-o comuniune bazata pe reciprocitate, pe acest tip de iubire, neconditionata, eu imi construiesc viata in functie de El, o asez pe aceasta temelie!

"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile."  Ps 22

Daca ma las cotropita de frici care ma clatina, daca ma incred in hristosi mincinosi... ce fel de credinta am?

Daca sunt incapabila sa iert dar vreau ca El sa ma ierte... oare cat Il iubesc? 

Nu cumva imi las credinta sa fie devorata de idoli? 

Nu cumva nu cred indeajuns daca ma tem si nu ma abandonez Lui? 

Raspunsul la  intrebarile acestea, si al multor altora de acest fel, imi va descoperi ce fel de legatura am eu cu Dumnezeu!

Intareste, Doamne, credinta mea astfel incat sa nu ma tem decat de pacatele cele care ma indeparteaza de Tine!

DRAGOSTE, MILOSTENIE , RUGACIUNE / MATEI 6, 1 - 13

„Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. 

Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. 

Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”

• Omul are in sine o acuta nevoie sa fie iubit, 

sa fie bagat in seama, vazut, remarcat! Caci, in caz contrar... are sentimentul ca nu exista! Si ce nu face pentru asta?

Totul pleaca de la sentimentul omului ca este nevrednic de iubire și demn de dispret, ceea ce il impinge sa caute atenuarea acestei... dureri. 

Și întreaga noastră viață o pierdem in cautarea unui "miraj" care este „gloria deșarta”. Ne cultivam "imaginea", ceea ce inseamna  „idolatria”, în limba greacă! 

În realitate insa, cand eu ma gasesc înaintea lui Dumnezeu, devin chip al lui Dumnezeu și această imagine ar trebui sa conteze pentru mine si sa imi fie suficienta! 

Caci doar parerea lui Dumnezeu conteaza si nimic altceva! La aceasta imagine trebuie sa lucrez, caci valoarea mea adevărată e stabilită de Dumnezeu si este în raport cu Dumnezeu!

Pe ceilalti ii pot manipula. Adevarul despre mine este doar in raport cu Dumnezeu si, daca vreau sa merit iubire, acest adevar conteaza!

• Milostenia 

In cultura ebraica, ea nu este altceva decat un act de dreptate, o reechilibrare la care omul consimte prin constienta si prin iubirea pentru aproapele sau !

Nu inseamna sa dai altuia firimiturile tale, ci ca faci in asa fel incat sa-l ridici ! Cam greu, nu-i asa?!

• Despre rugaciune

Fie ca esti sau nu esti... "bisericos", daca esti botezat, macar

Rugaciunea Tatal Nostru ar trebui sa o stii  - nu mai zic ca imperativ este sa stii si Crezul!

Revenind la aceasta rugaciune, singura pe care o avem de la Mantuitorul Hristos, numita si Rugaciunea Domneasca, ea nu este una ca oricare caci, dincolo de invocare si cerere de ajutor, ea contine un soi de invoiala a noastra cu Dumnezeu. 

Această rugăciune este chintesenta a ceea ce Iisus a experiat in firea Sa omeneasca și apoi a transmis discipolilor Sai. 

Tatăl nostru este un indiciu al felului in care noi trebuie sa  ne insusim învățătura Domnului… 

Aceasta rugaciune nu trebuie privita ca o formulă intre alte formule ci ea este esenta felului în care noi trebuie să ne conectam, sa intram in conexiune, in dialog cu Dumnezeu atunci cand ne rugam Lui! 

Este, de fapt un juramant, un angajament, pe care multi nu-l luam in seama, preocupati fiind de cererile noastre, adesea indecente,

uitand de legatura obligatorie pe care trebuie sa o stabilim cu Domnul si cu comunitatea !

..."şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!"!  
Cu alte cuvinte: nici mai mult nici mai putin, ci pe masura puterii mele, adica atat cat pot eu sa iert, iarta-mi si mie, Doamne!

Daca credeam ca este o simpla rugaciune, intelegand ca cererea mea este un juramant...  lucrurile nu mai sunt asa de  simple!

CANONUL CEL MARE AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL

... se citeste in Prima Saptamana a Postului Mare si in Saptamana Mare fiind o opera de pocainta!  

Candva, am incercat sa intocmesc un mic "dictionar" al personajelor biblice pomenite in Canonului cel Mare, pe care, daca doriti, puteti sa il "rasfoiti" dand click aici si aici ! 

Acest minunat canon este atat o meditatie biblica cat si o rugaciune de pocainta.

Canonul Sfantului Andrei Criteanul* este un dialog al omului pacatos cu propria sa constiinta, iluminata de continutul Sfintei Scripturi. 

Sufletul care se pocaieste plange cu lacrimi amare faptul de a nu fi reusit sa urmeze pilda luminoasa a dreptilor virtuosi ai Scripturii, ci s-a lasat in robia patimilor aflate in multi pacatosi, dintre care unii nu s-au pocait, iar altii s-au mantuit tocmai fiindca s-au pocait.

Cele 250 de stihuri, grupate in 9 cantari, care contin la randul lor stihuri scurte de pocainta ritmate de invocatia "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!",  fac o trecere in revista a tuturor figurilor Sfintei Scripturi, de la Adam cel cazut, pana in ceasul Invierii Domnului! 

Prima parte a canonului parcurge asadar Vechiul  Testament, iar

Partea a doua este dedicata pildelor Noului Testament, rostite de Mantuitorul Hristos!

Muzica Canonului este sublima si, intr-un fel minunat, purtandu-ne prin intreaga scriptura, ne reaminteste raportul pe care omul l-a avut si il are cu pacatul si revalorizeaza credinta noastra!

 

Canonului, scris initial de Andrei Criteanul, i s-au mai adaugat o suma de versete astfel incat, in unele manastiri, parcurgerea lui dureaza si trei ore! 

Varianta video pe care am postat-o azi este una de dimensiuni relative, in interpretarea unor profesionisti! 

Domnul sa ne dea limpezimea constiintei pentru a ne vedea pacatele si a ne cai! 

Amin.

* Sfantul Andrei Criteanul  a fost un mare episcop misionar.

S-a nascut la Damasc, sub stapanire musulmana, in jurul anului 660, intr-o familie crestina.

Monah in "Fratia Sfantului Mormant" de la Ierusalim, devine secretar al patriarhului de Ierusalim.
In Constantinopol  i se incredinteaza conducerea unor importante opere social-filantropice,  foarte populare pentru Biserica bizantina din acea vreme. In anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, in Creta - de aici a primit si numele de "Cretanul" sau "Criteanul", pe care i l-a dat traditia bisericeasca.

A fost un bun predicator, iar pentru a incuraja participarea poporului la viata Bisericii, a compus o multime de imne liturgice. El este considerat cel dintai autor de canoane liturgice, intre care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care  constituie o piesa liturgica deosebit de importanta pentru perioada Postului Sfintelor Pasti.

DUMINICA IERTARII - IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI

Incep azi, in ziua iertarii, cerand iertare tuturor celor care au cautat aici ceva anume si nu au gasit ce-si doreau!

Azi, in ziua  Lăsatului sec de brânză, moment in care ne reamintim de  Izgonirea lui Adam din Rai!

Zis-a Domnul: Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.  
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură.  
Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
(Matei 6, 14-21)

Va las sa va hraniti cu cuvintele regretatului Mitropolit Anania pentru a medita cum se cuvinte asupra motivatiei actului izgonirii  protoparintilor nostri din raiul dumnezeiesc, la povara acestei caderi, pe care omenirea a purtat-o si de care a fost izbavita de Iisus!

In ce priveste fragmentul liturgic de azi, el ne reveleaza, in cateva versete, cele trei coordonate obligatorii intre care trebuie sa ne desfasuram  viata, noi ca si crestini:

- iertarea - conditie a pacii interioare si a comuniunii
- postul si felul in care trebuie sa postim
- milostenia

Am mai spus si cu alte ocazii, Postul este o taina si nu regim alimentar, desi impune reguli legate de felul in care mancam! Este o schimbare in alimentatie in care imbuibarea cu mancare este inlocuita cu "excesul"  in rugaciune!

De ce se tine post? 

Pentru ca protoparintii nostri au cazut din statutul lor de rasfatati ai lui Dumnezeu tocmai din pricina mancarii, a neinfranarii, a neascultarii! Desigur lucrurile sunt mult mai profunde decat atat insa... ca sa ajungem "departe" pornim mereu de la... inceput!

Postul este asadar o ascultare, o rigoare impusa, un exercitiu menit sa schimbe ceva, sa faca loc in trupul nostru altor preocupari. 

El implica privatiune, nevointa, straduinta, o schimbare a obiceiurilor zilnice, schimbare necesara resetarii biologice a trupului dar si a felului nostru de a gandi, de a trai, de a simti.

De ce e necesara o resetare? 

 
Sistemele elecronice de azi par sa ne dea raspunsul caci si noi, ca si ele avem nevoie de asta pentru a ne up-data sistemele!

Cine are obisnuinta de a posti stie, simte, cum corpul sau, invatat cu un anume fel de hrana, in timpul postului incepe sa intre in "sevraj". 
Primele simptome sunt oboseala, durerile  de cap si chiar iritarea, nervozitatea fiind ceva absolut firesc. 

Cine posteste dupa reguli si canoane manastiresti stie ca trebuie sa rabde toate acestea cu bucurie, cu pace, cu increderea ca, pe timpul postului, Il poate simti altfel pe Hristos!

Nici o suferinta nu poate concura cu suferinta hristica, asa ca... un pic de jertfa nu ne poate face decat bine!
Dealtfel simptomele enumerate mai sus sunt mai jenante primele trei zile dupa care... corpul se adapteaza noilor rigori. 

Vom fi nevoiti, din pricina oboselii induse de lipsa proteinei animale, sa traim la... relanty, mai lent, mai putin aprigi, mai toleranti!

Postul nu trebuie sa fie prilej de starnire a mandriei! Nu postim sa ne falim cu asta, nici sa exageram, nici sa ne ruinam sanatatea. 

Desigur, schimbarea regimului alimentar - oricat poate parea de ciudat, ne lumineaza mintea, ne schimba felul de a aborda ideile, de a gasi solutii, de a simti... 

Dar nici un fel de privatiune culinara nu ne poate schimba mental  daca nu ne propunem sa o insotim cu o linistire a constiintei, cu straduinta de a ierta, cu sporirea iubirii, pazindu-ne de lucrurile ce corup trupul, mintea si sufletul, atenti la cei din jur cu mila, dragoste si milostivire!

E un drum de parcurs, o perioada de rugaciune mai intensa, sporita si concentrata, care ne va pune in comuniune cu Dumnezeu. La capatul acestui drum este Lumina Invierii, gustul desavarsirii lui Hristos!

E nevoie de vointa, de determinare si rigoare!
Domnul sa ne ajute sa facem aceasta calatorie cu vrednicie!
Sa punem asadar inceput bun si sa ne straduim. Cerand ajutorul Domnului puterile ne vor spori!

Post binecuvantat tuturor!
 

FEMEILE VECHIULUI TESTAMENT - GENEALOGIA LUI IISUS - BATȘEBA

Primul capitol al Evangheliei dupa Matei ne prezinta originea umană (vv. 1-17) și cea divină (vv. 18-25) a lui Iisus!

In genealogia pe care ne-o prezinta Ev. Matei, regasim, in mod surprinzator, tinand cont ca, in mod normal, este luată în calcul linia paternă, numele a 4 femei - Tamara, Rahab, Rut si femeia lui Urie, Batseba.

Si mai ciudat este faptul ca Tamara şi Rahab erau cananeience, Rut era moabită, iar femia lui Urie, Batşeba, era hitită”! 

Aceste femei apar în genealogia  pe care ne-o prezintă Evanghelistul Matei si arăta fara echivoc că nu numai bărbaţii, ci şi femeile sunt parte a planului de mântuire şi  fiecare persoană umana, creată după chipul lui Dumnezeu, este chemată la sfinţenie, la asemănarea cu Dumnezeu! 

Afland povestile acestor femei, observam ca ele erau straine de neamul "ales", iar trecutul lor... departe de a fi ireprosabil!

Mesia insa nu vine doar pentru mântuirea poporului evreu, ci şi pentru mântuirea altor popoare - care vor crede în El şi care, crezând în El, se vor boteza în numele Preasfintei Treimi şi vor deveni parte din Biserica lui Hristos!

EL nu vine pentru sfinti ci pentru pacatosi, pentru a-i aduce la pocainta!

BATSEBA

a fost sotia lui Urie, Heteul, un capitan din armata regelui David.

In timp ce se odihnea pe acoperișul palatului său, David o zareste scăldându-se goală si frumoasa Batșeba devine o obsesie pentru rege care, copleșit de dorință, poruncește ca femeia să-i fie adusă la palat! 

David se culcă cu ea si, urmare a acestei legaturi, frumoasa femeie rămâne însărcinată. 

Pe atunci insa Urie se afla plecat pe câmpul de lupta! 

"Si a fost ca spre seara, cand David s'a sculat din asternutul sau si se plimba pe acoperisul casei regale, a vazut de acolo, de pe acoperis, o femeie scaldandu-se; iar femeia era foarte frumoasa la vedere.

Atunci David a trimis si a cercetat sa vada cine este acea femeie. Si unul i-a spus: "Oare nu este aceasta Batseba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul?"  
Iar David a trimis soli si a luat-o; si a intrat la ea si s'a culcat cu ea. Si dupa ce ea s'a curatit de necuratia ei, s'a intors la casa sa.
Femeia a zamislit; si a trimis si i-a dat de stire lui David, zicand: "Iata, eu sunt insarcinata".

Franken, Frans I. Batseba la baie

Pentru a masca adulterul si a face ca sarcina femeii sa nu dea de banuit, regele David îl recheama pe Urie acasa și-l trimite la soția lui!

Numai că lui Urie i se pare nedrept ca el să aibă parte de desfatari,  să stea să mănânce, să bea, să se bucure de trupul soției lui, în timp ce tovarășii lui mureau pe câmpul de luptă, așa că... refuză să mearga acasă. 

"Atunci David a trimis la Ioab, zicand: "Trimite-mi-l pe Urie Heteul!" Iar Ioab l-a trimis pe Urie la David.

Urie a sosit si s'a dus la el, iar David l-a intrebat despre ce face Ioab, ce face poporul, cum merge razboiul.
Si a zis David catre Urie: "Du-te la casa ta si spala-ti picioarele!" Iar Urie a iesit din casa regelui, in timp ce pe urma lui venea un mertic de la masa regala.
Urie a dormit la usa casei regelui, laolalta cu toti slujitorii stapanului sau, si nu s'a dus la casa lui.
Si i s'a spus lui David ca Urie nu se dusese la casa lui. Atunci David a zis catre Urie: "Oare nu vii de pe drum? de ce nu te-ai dus la casa ta?"  Iar Urie a zis catre David: "Chivotul si Israel si Iuda locuiesc in corturi, stapanul meu Ioab si slujitorii stapanului meu isi au tabara pe pamant gol; cum sa intru eu in casa mea si sa mananc si sa beau si sa ma culc cu femeia mea? Asa cum sufletul tau e viu, eu nu voi face asa ceva!"
Si a zis David catre Urie: "Mai ramai aici, astazi, iar maine o sa-ti dau drumul". Si a ramas Urie in Ierusalim, in ziua aceea si in cea urmatoare.

In speranța că acesta va nimeri până la urmă în patul Batșebei, David îl îmbată pe Urie, gandind ca, intarat de bautura, va da fuga să se culce cu nevasta sa, și astfel fapta sa de preacurvie va fi acoperită! 

Urie insa a ramas neclintit in decizia lui. 

"Apoi David l-a poftit la el, iar acela a mancat si a baut in fata lui; si l-a imbatat, dar, cand a venit seara, acela s'a dus sa doarma in asternutul lui, cu slujitorii stapanului sau, si nu s'a dus acasa la el."

Atunci, regele David ticluiește un nou plan, mai odios de această dată: îi scrie superiorului lui Urie un ordin prin care îi cere acestuia ca heteul să fie trimis acolo unde lupta era mai crâncenă și să fie lăsat singur, fără nici un sprijin din partea tovarășilor sai, pentru ca astfel sa fie ucis. 

Si daca s'a facut dimineata, David a facut o scrisoare catre Ioab si i-a trimis-o prin mana lui Urie. Iar in scrisoare se spunea: "Pune-l pe Urie in fruntea primei linii de bataie, apoi retrageti-va de dinapoia lui, in asa fel incat el sa fie ranit si sa moara".

Acest din urmă plan reușeșete. Urie este omorât iar Batșeba, după ce ține doliul cuvenit, devine una din cele opt nevaste ale regelui, căruia, la venirea sorocului, îi va naște un băiat! 

Profetul Natan vine la rege si ii spune o poveste:

Domnul l-a trimis atunci la David pe profetul Natan. Acesta a intrat la el si i-a zis:

"Intr'o cetate erau doi oameni: unul bogat si altul sarac. Cel bogat avea foarte multe turme si cirezi,iar cel sarac n'avea nimic, in afara de o mielusea mica, pe care o cumparase si pe care a tinut-o si a hranit-o; si ea a crescut laolalta cu el si copiii lui: din painea lui manca si din paharul lui bea si la sanul lui dormea si-i era ca o fiica. La omul bogat a poposit un calator, dar el nu s'a indurat sa ia din turmele lui si din cirezile lui ca sa gateasca pentru calatorul care venise la el, ci a luat mieluseaua omului sarac si a gatit-o pentru oaspetele sau".

Atunci David s'a maniat cu mare aprindere impotriva acelui om; si a zis David catre Natan: "Viu este Domnul: vinovat de moarte este omul care a facut aceasta; de sapte ori va plati mieluseaua, de vreme ce a facut o fapta ca aceasta si n'a avut mila!"

Atunci Natan a zis catre David: "Tu esti omul care a facut aceasta! Asa graieste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce te-a uns rege peste Israel; tot Eu sunt Cel ce te-a scapat din mana lui Saul
si ti-am dat casa domnului tau si pe femeile domnului tau la sanul tau si ti-am dat casa lui Israel si pe a lui Iuda; iar daca aceasta e putin, iti voi da mai mult. De ce ai nesocotit tu cuvantul Domnului, ca sa faci ceea ce e rau in ochii Lui?: pe Urie Heteul l-ai ucis cu sabia; i-ai luat sotia ca sa-ti fie tie femeie, iar pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Si acum: Sabia nu se va indeparta niciodata din casa ta, de vreme ce tu M'ai nesocotit pe Mine si ai luat-o pe sotia lui Urie Heteul ca sa-ti fie tie femeie. Asa graieste Domnul: Iata, Eu voi ridica impotriva-ti rau chiar din casa ta si pe femeile tale le voi lua de dinaintea ochilor tai si le voi da aproapelui tau, iar el se va culca cu femeile tale la lumina zilei; caci tu ai facut aceasta fapta pe ascuns, dar Eu voi face lucrul acesta in vazul intregului Israel si in fata acestui soare".

Atunci David a zis catre Natan: "Am pacatuit impotriva Domnului". Iar Natan a zis catre David: "Si Domnul ti-a indepartat pacatul: nu vei muri. Dar pentru ca tu, prin fapta aceasta, le-ai dat vrajmasilor Domnului un mare prilej de intaratare, si fiul tau care ti s'a nascut va muri negresit".

Traditia spune ca Psalmul 50 a fost scris de David ca urmare a pocaintei sale in urma recunoasterii pacatului sau!

Adulterul comis de David cu soția lui Urie nu i-a fost socotit de Dumnezeu deoarece Urie nu era evreu și doar bărbații evrei se aflau sub legea data pe Muntele Sinai! 

Datorită începutului poveștii de iubire dintre ea și regele David, Batșeba a devenit cea mai cunoscută dintre cele opt soții ale lui. 

Dar proorocirea avea sa se implineasca!

Într-adevăr, pruncul zamislit din pacat va muri la șapte zile după naștere iar David, in urma unei intrigi tesute de dusmanii sai, va fi "rusinat" de fiul sau Abesalon in fata intregului popor, acesta "intrand in cortul tiitoarelor tatalui sau!

"Ahitofel a zis catre Abesalom: "Intra la tiitoarele tatalui tau, pe care el le-a lasat sa-i tina casa; si intregul Israel va auzi ca tu l-ai rusinat pe tatal tau, iar mainile tuturor celor ce sunt cu tine vor prinde putere". Atunci Abesalom a intins un cort pe acoperis si a intrat Abesalom la tiitoarele tatalui sau in vazul intregului Israel.
Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care el le dadea atunci, in primele zile, erau ca si cum cineva ar fi intrebat cuvantul lui Dumnezeu; asa erau sfaturile lui Ahitofel, si catre David, si catre Abesalom.

Ulterior Dumnezeu, vazand umilinta si regretul lui David pentru faptele sale, il va ierta si Batșeba ii va mai zămislit regelui alți patru băieți, dintre care unul avea să fie Ințeleptul rege Solomon cel care va construi Templul si va scrie Proverbele si Cantarea Cantarilor!

Asadar David a înfăptuit adulter, omor și infidelitate față de un slujitor fidel… a săvârșit cele mai rele lucruri pe care le-am putea crede despre orice om… Si totusi, el este prezent în trupul Fiului lui Dumnezeu, asa cum sunt prezente si aceste patru femei, straine si cu trecut sulfuros!

In Mantuitorul Hristos este prezentă deci întreaga istorie umana, cu toate cele bune dar, mai ales, cu mizeriile ei, cu tot răul… iar Hristos își însușește si asuma toate acestea!

Așadar, întruparea este un act profund dumnezeiesc, prin care Iisus preia trecutul istoric al omului, așa cum este, cu binele și răul lui!

Genealogie mateiana tocmai acest fapt vrea sa ni-l arate!

Ca Dumnezeu intră în viața noastră cotidiană, ajunsa in cadere libera, și o sfințește! 

El nu vrea raul - care oricum deja exista - ci vine să transforme raul în binele desavarsit!

Rembrandt

FEMEILE VECHIULUI TESTAMENT - GENEALOGIA LUI IISUS - RUT

Primul capitol al Evangheliei dupa Matei ne prezinta originea umană (vv. 1-17) și cea divină (vv. 18-25) a lui Iisus!

In genealogia pe care ne-o prezinta Ev. Matei, regasim, in mod surprinzator, tinand cont ca, in mod normal, este luată în calcul linia paternă, numele a 4 femei - Tamara, Rahab, Rut si femeia lui Urie, Batseba.

Si mai ciudat este faptul ca Tamara şi Rahab erau cananeience, Rut era moabită, iar femia lui Urie, Batşeba, era hitită”! 

Aceste femei apar în genealogia  pe care ne-o prezintă Evanghelistul Matei si arăta fara echivoc că nu numai bărbaţii, ci şi femeile sunt parte a planului de mântuire şi  fiecare persoană umana, creată după chipul lui Dumnezeu, este chemată la sfinţenie, la asemănarea cu Dumnezeu! 

Afland povestile acestor femei, observam ca ele erau straine de neamul "ales", iar trecutul lor... departe de a fi ireprosabil!

Mesia insa nu vine doar pentru mântuirea poporului evreu, ci şi pentru mântuirea altor popoare - care vor crede în El şi care, crezând în El, se vor boteza în numele Preasfintei Treimi şi vor deveni parte din Biserica lui Hristos!

EL nu vine pentru sfinti ci pentru pacatosi, pentru a-i aduce la pocainta!

RUT

a fost o tanara moabita!

Despre aceasta femeie aflam din Cartea lui Rut, una din Scrierile Istorice ale Vechiul Testament!

În liturghia evreiască, Sulul lui Rut este citit în sinagogă cu ocazia sărbătorii "Shavuot" sau "Sărbătoarea săptămînilor", sărbătoare evreiască care cade în ziua a șasea a lunii Sivan (adica la sfârșitul lunii mai- începutul lunii iunie). 

Ea eternizează momentul cand Legea divină, Tora, a fost dată poporului evreu, pe muntele Sinai. 

Cartea lui Rut are doar patru capitole si prezinta iubirea si atasamentul tinerei moabite Rut, pentru Noemia, mama soțului ei iudeu, decedat, precum si integrarea ei în societatea iudaică.

Elimelec (Elimeleh în ebraică inseamna Dumnezeu este împărat) și Noemina(în ebraică inseamna Plăcută), din pricina foametei, 

părăsesc Betleemul (Casa Pâinii) și merg în Țara Moabului. 

Moartea soțului ei și, mai apoi, a celor doi fii - Mahlon și Chilyon - o determină pe Noemia să se reîntoarcă in tinuturile natale. 

Una dintre nurori, Orfa, decide sa rămâna în Moab, dar cealaltă, Rut, văduva lui Mahlon, vrea să-si urmeze soacra!

Amândouă ajung sa lucreze pe câmpurile unui bărbat înstărit, cu numele Boaz (în ebraică inseamna În El este putere), rudă cu Noemia. 

Văzând vrednicia tinerei Rut, barbatul dorește sa o răscumpere și chiar sa o ia de soție. 

Cartea urmareste parcursul tinerei Rut care, indrumata de soacra ei, se va casatori cu Boaz. Din aceasta unire se va naste Oved,  care va fi bunicul regelui David, suveran al întregului popor evreu!

Filmul, pe care l-am postat si pe care va invit sa-l urmariti, facut in anii '60, ilustreaza povestea lui Rut, in contextul vremurilor biblice ale Vechiului Testament. Chiar daca este o pelicula veche, cred ca merita sa fie vazuta!

Vizionare placuta!

FEMEILE VECHIULUI TESTAMENT - GENEALOGIA LUI IISUS - RAHAB

Primul capitol al Evangheliei dupa Matei ne prezinta originea umană (vv. 1-17) și cea divină (vv. 18-25) a lui Iisus!

In genealogia pe care ne-o prezinta Ev. Matei, regasim, in mod surprinzator, tinand cont ca, in mod normal, este luată în calcul linia paternă, numele a 4 femei - Tamara, Rahab, Rut si femeia lui Urie, Batseba.

Si mai ciudat este faptul ca Tamara şi Rahab erau cananeience, Rut era moabită, iar femia lui Urie, Batşeba, era hitită”! 

Aceste femei apar în genealogia  pe care ne-o prezintă Evanghelistul Matei si arăta fara echivoc că nu numai bărbaţii, ci şi femeile sunt parte a planului de mântuire şi  fiecare persoană umana, creată după chipul lui Dumnezeu, este chemată la sfinţenie, la asemănarea cu Dumnezeu! 

Afland povestile acestor femei, observam ca ele erau straine de neamul "ales", iar trecutul lor... departe de a fi ireprosabil!

Mesia insa nu vine doar pentru mântuirea poporului evreu, ci şi pentru mântuirea altor popoare - care vor crede în El şi care, crezând în El, se vor boteza în numele Preasfintei Treimi şi vor deveni parte din Biserica lui Hristos!

EL nu vine pentru sfinti ci pentru pacatosi, pentru a-i aduce la pocainta!

RAHAB

este cea de-a doua femeie pomenita in genealogia lui Iisus, din Evanghelia dupa Matei. 

Ea a fost, potrivit Cartii lui Iosua Navi 2:1-24, o femeie care locuia în orașul Ierihon,  in Țara Făgăduinței.

 

Cuvântul ebraic folosit pentru a o descrie pe Rahab, în Iosua 2:1 

(אשה זונה),  înseamnă „o femeie prostituată”. 

Potrivit cărții lui Iosua, atunci când evreii s-au așezat în Sitim, in valea Iordanului, vizavi de Ierihon și se pregăteau să traverseze râul, Iosua a trimis doi spioni să culeaga informatii cu privire la puterea militară a orașului Ierihon. Spionii au rămas în casa lui Rahab, care era construită chiar în zidul cetății. 

Istoricul evreu Josephus menționează si el că Rahab ținea un han, fara sa mentioneze insa dacă închirierea de camere era singura ei sursă de venit. Oricum, nu era ceva neobișnuit ca un han și un 

bordel să funcționeze în aceeași clădire! 

Astfel, intrarea în casa lui Rahab nu contrazicea ordinele lui Iosua. 

Însa un astfel de stabiliment putea fi o locație ideală în care spionii

să adune informații.

Soldații din Ierihon, trimiși să captureze spionii, i-au cerut lui Rahab să-i scoată din casă, dar femeia ii ascunsese pe acestia sub mănunchiurile de in aflate pe acoperișul casei. 

Rahab le-a spus iscoadelor:
„Știu că Domnul v-a dat vouă pământul acesta, căci frica voastră a căzut asupra noastră și toți locuitorii pământului acestuia au frică de voi. Pentru că am auzit noi cum a secat Domnul Dumnezeu înaintea voastră Marea Roșie, când ați ieșit din Egipt, și câte ați făcut voi cu cei doi regi ai amoreilor peste Iordan, cu Sihon și cu Og, pe care i-ați pierdut. Când am auzit noi de acestea, ne-a slăbit inima și în nici unul din noi n-a mai rămas bărbăție în fața voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus și pe pământ jos. Acum dar jurați-mi pe Domnul Dumnezeul vostru că, precum am făcut eu milă cu voi, veți face și voi milă cu casa tatălui meu și dați-mi semn de nădejde, că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, toată casa mea și veți izbăvi sufletul meu de la moarte.” Iosua 2:9-13.

Vazandu-se scapati de primejdie, iscoadele au promis  in schimbul gestului femeii că îi vor cruța pe ea și familia ei, după ce vor ocupa orașul. 

În acele timpuri era obiceiul ca, după un asediu îndelungat, invingatorii sa masacreze populatia si sa jefuiasca orasele cucerite!

Pentru ca ea, familia si casa ei sa scape de urgia cuceritorilor, Rahab a fost sfatuita sa puna la fereastra un semn -  si ea a atarnat o funie roșie! 

Unii susțin că felinarele roșii, de la casele de toleranță de mai tarziu, au legatura tocmai cu aceasta poveste biblica! 

Când Ierihonul a căzut in mainile evreilor, Rahab, casa și ai sai au fost cruțați, conform promisiunii, și au fost incluși în rândul poporului evreu. 

Povestea lui Rahab ar putea oferi o explicatie cu privire la modul în care un grup canaanit a devenit parte a Israelului, în ciuda poruncii, incluse în Deuteronom, de a-i ucide pe toți canaaniții și ca poporul lui Israel sa nu se amestece cu ei!

În literatura rabinică, Rahab este descrisa ca fiind una dintre cele mai frumoase patru femei pe care le-a cunoscut vreodată lumea, alaturi de Sarah, Abigail și Esther! 

În Talmudul babilonian se spune chiar că, oricine menționează numele lui Rahab, o si dorește! 

Traditia spune că Rahab s-a convertit la iudaism la vârsta de 50 de ani și s-a pocăit de trei păcate, spunând:
„Stăpâne al Universului! Am păcătuit cu trei lucruri [cu ochiul, cu coapsa și cu stomacul]. 

Iartă-mă datorită acestor trei lucruri: frânghia, fereastra și zidul [am practicat prostituția dar iartă-mă pentru pentru că mi-am pus viața în pericol atunci când am tras funia pentru iscoade de pe fereastră pe zid].” Talmudul Babilonian, Zevahim 116a-b

Potrivit unei tradiții asemănătoare, Rahab ar fi spus: „Iartă-mă datorită frânghiei, ferestrei și inului [tulpinile de in sub care i-a ascuns pe spioni]”. Adica "iarta-ma in schimbul faptului ca am salvat iscoadele si iarta-ma pentru ca am cerut indurare pt asta, punand funia semn la fereastra"!

Rabinii au considerat-o pe Rahab ca o convertită valoroasă la iudaism și au atestat că Rahab, după convertirea sa, s-ar fi căsătorit cu Iosua; printre descendenții lor s-ar număra profeții Ieremia, Hilchia, Seraia, Mahseia și Baruch și proorocița Hulda. 

Nu există insa nici o mențiune în Cartea lui Iosua cu privire la faptul că liderul comunității izraelite s-ar fi căsătorit cu cineva sau că ar fi avut o viață de familie!

În Noul Testament, Rahab (în greacă Ῥαάβ), din cartea lui Iosua, este menționată ca un exemplu de femeie de credință, care a săvârșit fapte bune.  Rahab este totusi descrisă ca „prostituată” în fiecare din aceste pasaje. 

Dar in Evanghelia după Matei, numele Rahav, cea menționată ca unul dintre strămoșii lui Iisus (Matei 1:5), este scris cu o altă ortografie (în greacă Ῥαχάβ)!

Se pare ca aceasta s-a căsătorit cu Salmon, din seminția lui Iuda, și a fost mama lui Boaz. 

Multe alte traduceri biblice transcriu numele Rahab in aceasta ortografie, incercand poate sa faca o diferențiere între cele două femei.

Oricum, Epistola lui Iacov și Epistola către evrei din Noul Testament, care urmează tradiția stabilită de către traducătorii

Septuagintei, folosesc cuvântul grecesc „πόρνη” (pórnē, care este de obicei tradus în română ca „prostituată” sau „desfrânată”) cuvant folosit  pentru a o descrie pe Rahab! 

Ea este considerata o sfântă care a dovedit credință, caci ea, ca  pagana, a inteles maretia desavarsita a lui Dumnezeu si, dincolo de ceea ce i se poate reprosa, a ales partea cea buna!

Alti interpreți biblici au considerat-o pe Rahab un model de ospitalitate, milă, credință, răbdare și pocăință în felul in care s-a purtat cu spionii lui Iosua. 

Astfel, desfrânata Ierihonului a devenit un model de virtute! 

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne)

Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică.

Textul evanghelie de astazi se află numai în Ev. după Matei. 

In rezumat, putem spune ca Judecata personala si judecata finala a lumii depind de ceea ce sunt eu capabila sa fac pentru aproapele meu! Vai mie!

Iisus nu ne spune nici „veniți la Mine”, nici „pacatosilor, mergeți de la Mine”! 

Ceea ce ne spune este faptul că nimeni nu știe cand se poate intalni cu El, pe care toti Il asteptam desi El este deja!

„Când Te-am văzut?”, iar Iisus explică: „Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut.”.

Ni se atrage atentia ca în cel aflat in lipsuri si nevoi Il vom afla pe Domnul. Acesta este esenta credinței creștine, a  acțiunii, a  comportamentului creștinului, sa inteleaga unde este Domnul si cum poate ajunge la El!

Două zile după acest discurs, Iisus va fi înfometat, însetat pe cruce, gol, legat, ultimul dintre toți! Si asta... pentru noi. 

Hristos se afla tocmai în cel din urmă dintre oameni. Și ceea ce noi îi facem celui din urmă… Lui îi facem!