FEMEILE VECHIULUI TESTAMENT - ESTERA

Asa cum spuneam in primele postari ale acestei teme, intre femeile remarcabile ale Vechiului Testament, au existat 4 femei despre a caror frumusete se spune ca nu a fost intrecuta vreodata!

Este vorba de Sara, mama poporului lui Israel, ravasitoare si la 50 de ani, Rahab, prostituata, care tulbura orice barbat, fie si numai rostindu-i numele, prezenta in genealogia lui Iisus, Estera, cea care a salvat poporul iudeu de la pieire, gratie istetimii dar si a frumusetii sale, care nu l-a lasat indiferent pe imparatul Pesiei, si  Abigail, femeia care, prin intelepciunea si frumusetea ei a calmat furia regelui David, aducand pacea si devenindu-i mai apoi sotie!

ESTERA

Povestea Esterei o gasim in Cartea Esterei al carei personaj  principal este!

Acțiunea se petrece în al treilea an al domniei împăratului Artaxerxe cel Mare (identificat cu Xerxes I) al Persiei.(conf Wiki)

Estera a fost una din sotiile împăratului, o evreică considerata intre cele mai frumoase femei ale tuturor timpurilor, care reușește să își salveze poporul de la genocidul plănuit de vizirul Aman. 

Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea Purim. 

De Purim, care cade în perioada de început a primăverii, este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia în ultimii ani ai existenței Imperiului Persan!

Cartea „Meghilat Ester” evidentiaza o serie de persecuții și discriminări la care au fost supuși evreii in  Imperiul Persan, ca si minoritate religioasă și națională.

Evreica EsterA (pe numele său ebraic Hadasa), soția împăratului, avea un var, Mardoheu, mai în vârstă, care o si crescuse.

Acesta era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, ii luase in robie din Ierusalim. 

Unul din sfetnicii împăratului, Aman, o persoană foarte orgolioasă care îi ura pe evrei, plănuiește să-i distrugă pe acestia starnit si de antipatia pe care o avea fata de Mardoheu pentru ca evreul refuza să i se închine.

Artaxerxe cel Mare, care stăpânea peste o sută douăzeci și șapte de provincii (sau satrapii), din India până în Etiopia, era foarte mulțumit să asculte sfatul consilierului și prim-ministrului sau, Aman. 

Intenția lui Aman era insa aceea de a-l înlătura pe  evreul Mardoheu din poziția-cheie pe care o obtinuse la curte. 

Ca urmare a descoperirii unui complot impotriva lui, ii sugerează împăratului că este spre binele lui să scape de evrei! 

De-a lungul secolelor, argumentul acesta s-a perpetuat, devenind un manifest clasic al antisemitismului: 

"Este un popor risipit şi împrăştiat printre popoare, prin toate ţările regatului tău. Legile lui sânt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun şi regele nu se cuvine să-l lase aşa. 

Dacă binevoieşte regele, atunci să se hotărască în scris să fie ucişi şi eu voi cântări zece mii de talanţi de argint şi voi da în mâna vistiernicilor, ca să-i verse în vistieria regelui"... 

Și regele a spus: „Banii și poporul sunt ale tale să faci cu el cum crezi potrivit”... 

Astfel, au fost trimise instrucțiuni scrise  prin curieri, în toate provinciile regatului, să distrugă, să masacreze, să ii extermine "pe toți evreii, tineri și bătrâni, copii și femei, într-o singură zi și să le prade averile" (Ester, 3:8-13) !

Aflând de uneltirile lui Aman, Mardoheu o roagă pe Estera să-și folosească poziția influentă pentru a vorbi cu împăratul în numele evreior. 

Conform obiceiului, nimeni insa nu se putea adresa împăratului decât dacă era chemat la acesta. Pedeapsa pentru a se fi adresat împăratului fără a fi chemat era moartea. 

Estera se hotărăște să se adreseze soțului său oricum, dar mai întâi se pregătește, ținând post timp de trei zile si rugându-se!

A „treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu haine împărătești și a venit la curtea dinăuntru a casei împăratului! 

Impăratul ședea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în fața ușii casei. Când a văzut-o împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere în fața lui; și împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc de aur pe care-l ținea în mână; Estera s-a apropiat și a atins vârful sceptrului sau” (Ester, 5:1-2)

iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei şi a sărutat-o, zicându-i: "Vorbeşte-mi!" Şi ea a zis: "Stăpânul meu, eu am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu şi s-a tulburat inima mea de frică în faţa slavei tale, că minunat eşti stăpâne şi faţa ta este plină de har". Şi când vorbea ea, a căzut din pricina slăbiciunii şi regele s-a tulburat şi toate slugile lui o mângâiau. Apoi regele i-a zis: "Ce voieşti, regină Estera şi care-ţi este cererea? Chiar şi jumătate din regat ţi se va da". Şi a zis Estera: "Eu am acum zi de sărbătoare. De binevoieşte regele, să vină cu Aman astăzi la ospăţul pe care i l-am pregătit eu".

Iar regele a zis: "Mergi degrabă după Aman, ca să se facă după cuvântul Esterei". Şi a venit regele cu Aman la ospăţul ce-l pregătise Estera. La băutură regele a zis către Estera: "Ce dorinţă ai? Ea ţi se va îndeplini. Care este cererea ta? Ea ţi se va împlini chiar şi până la jumătate din regatul meu!"  Atunci Estera a răspuns şi a zis: "Iată dorinţa şi cererea mea: De am aflat bunăvoinţă în ochii regelui şi de binevoieşte el să împlinească dorinţa mea şi să-mi împlinească cererea, atunci să vină regele cu Aman mâine la ospăţul ce-l voi pregăti, şi eu voi da răspuns după porunca regelui".

La cel de-al doilea ospat, imparatul din nou intreaba cu ce sa o rasplateasca pe Estera. Atunci ea a răspuns: 

"De am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, o, rege, şi dacă binevoieşte regele, atunci să ni se dăruiască viată mie şi poporului meu, după ruga mea. Căci suntem vânduţi noi, eu şi poporul meu, spre ucidere, spre nimicire şi pieire. De am fi vânduţi ca să fim robi eu aş fi tăcut, deşi vrăjmaşul nu ar fi acoperit paguba regelui".
Şi regele Artaxerxe a răspuns: "Cine este acela şi unde este omul care a îndrăznit a gândi să facă aşa? Iar Estera a răspuns: "Asupritorul Şi vrăjmaşul este răutăciosul Aman!" şi s-a cutremurat Aman înaintea regelui şi a reginei" 

Înțelegând adevăratele intenții ale lui Aman, Artaxerxe a „zis împărătesei Estera și lui Mordehai evreul: „Iată, am dat Esterei casa lui Aman, pe el să-l spânzurați de spânzurătoare, pentru că a ridicat mâna împotriva evreilor”  (Estera, 8:7 )

Si a dat poruncă să se scrie scrisori prin care „împăratul lăsa evreii din fiecare cetate să se adune, să-și apere viața, să nimicească, să ucidă și să distrugă pe cei din fiecare popor și ținut care i-ar lovi pe ei, pe pruncii și femeile lor și care ar vrea să le ia averile”(Estera, 8:11)  

Si aceasta a fost în ziua de 13-a a lunii Adar, a douăsprezecea lună în calendarul iudaic (luna Februarie).

Mordehai a trimis scrisori tuturor evreilor din toate ținuturile împăratului Ahașveroș, în care le poruncea să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea și a cincisprezecea a lunii Adar, ca zile de victorie a evreilor împotriva celor care doreau să-i extermine!

Aman și cei zece fii ai lui au fost spânzurați în acele zile. „Zilele acestea trebuiau să fie pomenite și sărbătorite în fiecare familie, în fiecare ținut și în fiecare oraș și zilele acestea de Purim nu trebuiau desființate niciodată din mijlocul evreilor, nici să se șteargă amintirea lor printre vrăjmașii lor”. (Estera, 9:28) 

Povestea Esterei se încheie cu următorul paragraf: „iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui.  (Ester, 10:3) 

Cele zece capitole ale Cartii Esterei spun o poveste foarte veche, petrecută în timpuri îndepărtate, dar a cărei amintire este vie și astăzi, prin aducerea-aminte a ei în fiecare an, cu ocazia sărbătorii de Purim, de-a lungul secolelor!