luni, 28 decembrie 2015

A. M. R... 3 ZILE!

Deci au mai ramas doar 3 zile din acest an!
Bilant? Stiu si eu ce sa zic?
Ultimii ani nu au fost prea buni nici pentru planeta, nici pentru oamenii aflati in ochiul public, nici pentru economiile lumii, nici pentru bogati ori inbogatiti...

In fine, pe scurt, a mai trecut inca un an mai putin fast!
Toti dorim pe undeva sa incercam un altul, in speranta ca cele rele vor disparea odata cu anul ce se incheie si cele bune vor veni cu noul an!

Eu marchez totusi acest an ca fiind unul bun, in care m-am straduit sa uit de boala, in care am incercat sa ma ridic, sa ma reconsider!
In parte, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit!
Cum in acest an mi-a fost oprit tratamentul cu medicamentul care m-a tinut captiva 5 ani, am mai recuperat din puteri. Am reusit sa am tot felul de activitati, sa fiu mai prezenta, mai tonica!
Mai ramane totusi sa imi ajustez mentalul la puterile de azi!
Caci au trecut, iata, atatia ani: 7 ani de cand ma lupt cu cancerul - si nu numai - si 10 ani de doliu,  pe care abia acum incep sa-l accept, ani in care am ramas si vaduva si orfana!
Cati ani mai am? Cine stie? Nimeni nu stie ce-i aduce ziua de maine, necum anul ce vine!
Acum doi ani, in decembrie, speram ca suferinta sa se fi incheiat, fara sa stiu ca aveam sa o iau de la capat!
Astazi insa, pastrand speranta, ma astept la orice!

Vorbind de cei 7 ani... pot sa spun ca nu stiu cum au trecut!
Ma simt uneori ca sculata dintr-un cosmar! Nu stiu daca m-am trezit sau sunt inca in el dar... trebuie traita si aceasta stare!

Dintre toate cele pe care m-am straduit sa le fac, in afara timpului dedicat nepotilor mei, realizarea anului acesta ramane absolvirea cursului de teologie din cadrul Centrului de studii Dumitru Staniloaie din Paris, curs pe care il recomand tuturor celor care cred in Dumnezeu si dosesc sa Il afle mai cu adevarat!
Ce-mi doresc? O sa radeti poate sau o sa ma socotiti ciudata, dar doririle de sanatate mi se par deja un automatism desuet.
Toti ne dorim sa fim in putere, sanatosi, apti sa ne bucuram de viata. Nu stim insa cata bogatie ne poate aduce si suferinta!
Caci ceea ce devenim in timp este si rodul lacrimilor!
Deaceea eu imi doresc ca Dumnezeu sa nu ma uite, sa imi dea ce imi este de folos, sa imi dea intelepciunea de a primi binele si raul lumii cum se cuvine si sa ma ajute ca cele ce imi sunt inscrise in cartea vietii mele de acum inainte sa le pot duce in duh!

Tuturor celor ce poposesc in casa mea virtuala, celor care ma insotesc discret, tacut, in acest demers duhovnicesc, le doresc asemenea!
Cu tot dragul si sinceritatea

Evanghelia zilei
Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia. Marcu 9, 42-50; 10, 1

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu