Tatăl său a fost senator dar, cum a murit destul de tanar, el a ramas orfan de mic.
Si cand traia tatal sau, ca si dupa moartea acestuia, devenind un protejat al împăratului, Sfântul Grigorie a avut parte de o educație aleasă. Desi a studiat filozofia sub indrumarea unui vestit filozof al timpului, la 17 ani si-a manifestat deja atractia catre monahism si a si plecat la Sfântul Munte Athos. Dealtfel intreaga lui familie, mama si surorile sale, au imbratisat pana la urma calugaria.
Remarcat a fi si un bun teolog, nu numai un deosebit monah, Sf Grigorie ajunge Arhiepiscop al Tesalonicului.
De la Sf Grigorie ne-au ramas limpeziri importante privind Isihasmul - lucrarea tainica de curatire de patimi prin rugaciunea lui Iisus.(Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Practica rugaciunii inimi, in liniste si spre liniste, era, si inca este, un fel anume de a se ruga, raspandit mai ales printre monahi, pe care insa si noi il putem aborda.
Aceasta rugaciune are darul de a ne ajuta sa ne tinem gandurile in frau si sa ne ferim de ispita pacatului.
Gandul este ca o maimuta, spunea un duhovnic, o maimuta care sare din creanga in creanga! Pentru a ne ruga Domnului avem nevoie de stabilitatea gandirii, de continuitatea gandului.
Prin invocarea Rugaciunii lui Iisus, ne tinem gandul liniar, coborandu-l in inima.
Apoi, obisnuind sa ne rugam astfel, avem la indemana arma cu care sa alungam ispitele!
Sfântul Grigorie a ramas cunoscut prin disputa teologica avuta cu Varlaam din Calabria, disputa care are de fapt la baza cele doua conceptii despre relatia intre om si Dumnezeu, cea occidentala si cea orientala!
Sf Grigorie şi ceilalţi isihaşti, sustineau că una este fiinţa lui Dumnezeu - cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor, necreata - şi altceva puterile Sale sau energiile divine necreate, care emană din fiinţa Sa, si prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor!
Varlaam impartasa ideile lui Toma d'Aquino, potrivit carora între Fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale divine, (care, după el şi teologii latini, sunt create), nu există o deosebire reală, ceea ce face imposibilă îndumnezeirea omului, deoarece Dumnezeu rămâne faţă de oameni distant.
Precizarile Sf Grigorie Palama sunt deosebit de importante, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om, prin energiile Sale necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare"!
Sf Grigorie Palama sustinea că este posibila vederea Luminii Dumnezeirii, cea necreată, ea fiind numai o lucrare, energia şi puterea lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea.
Asadar, Fiinţa lui Dumnezeu, care este nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) - şi energiile Sale necreate, cele care emană din fiinta Sa, nu sunt unul si acelas lucru!
Prin aceste, energii divine Dumnezeu ni Se descoperă noua, ele fiind incarcate de harul si puterea Sa, pentru ca noi sa dobandim mântuirea şi sa ne îndumnezeim!
Aceste energii sau lucrări izvorasc din puterea intregii Treimi, ele fiind comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi.
Prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume.
Această doctrină nu era ceva nou la vremea aceea, căci ea îşi are izvorul în insusi Noului Testament şi în învăţătura patristica.
Tocmai prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu insusi,
caci El rămâne nevazut, nestiut în esenţa Sa, esenta cunoscută numai de Fiul şi de Duhul Sfânt. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi" (zice Sf. Atanasie cel Mare)!
Potrivit celor doua conceptii teologice, raportul dintre Dumnezeu si om este diferit cu consecinte specifice:
- în relaţia directa dintre Dumnezeu şi lume, prin energiile divine necreate, păcatele sunt considerate boli, iar calea spre mântuire
presupune pocăinţa şi, prin asta, prin unirea cu Dumnezeu şi sălăşluirea harului Său în om, obtinandu-se vindecarea ;
- în relaţia indirectă cu Dumnezeu - prin harul creat - avem de-a face cu o religie exclusiv morală, punitiva, în care păcatele sunt considerate încălcări ale legii, ceea ce face ca în procesul de îndreptare să predomine pedeapsa, minimalizandu-se astfel rolul iubirii.
In conceptia ortodoxa, învăţătura despre mântuirea ca vindecare pune accentul pe iubire, iar libertatea este la loc de cinste.
surse: spicuiri din suport curs Patristica, ortodox-wiki si ziarul Lumina
Fiind adept al isihasmului, care, prin rostirea rugaciunii lui Iisus propune un mod eficient de a face fata ispitelor, Sf. Grigorie Palama este pomenit in a doua Duminica din Postul Pastelui!
Cu ale tale rugaciuni, Sf. Grigorie, roaga-te pentru noi, pacatosii. Amin
Remarcat a fi si un bun teolog, nu numai un deosebit monah, Sf Grigorie ajunge Arhiepiscop al Tesalonicului.
De la Sf Grigorie ne-au ramas limpeziri importante privind Isihasmul - lucrarea tainica de curatire de patimi prin rugaciunea lui Iisus.(Doamne, Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Practica rugaciunii inimi, in liniste si spre liniste, era, si inca este, un fel anume de a se ruga, raspandit mai ales printre monahi, pe care insa si noi il putem aborda.
Aceasta rugaciune are darul de a ne ajuta sa ne tinem gandurile in frau si sa ne ferim de ispita pacatului.
Gandul este ca o maimuta, spunea un duhovnic, o maimuta care sare din creanga in creanga! Pentru a ne ruga Domnului avem nevoie de stabilitatea gandirii, de continuitatea gandului.
Prin invocarea Rugaciunii lui Iisus, ne tinem gandul liniar, coborandu-l in inima.
Apoi, obisnuind sa ne rugam astfel, avem la indemana arma cu care sa alungam ispitele!
Sfântul Grigorie a ramas cunoscut prin disputa teologica avuta cu Varlaam din Calabria, disputa care are de fapt la baza cele doua conceptii despre relatia intre om si Dumnezeu, cea occidentala si cea orientala!
Sf Grigorie şi ceilalţi isihaşti, sustineau că una este fiinţa lui Dumnezeu - cea nevăzută şi inaccesibilă oamenilor, necreata - şi altceva puterile Sale sau energiile divine necreate, care emană din fiinţa Sa, si prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor!
Varlaam impartasa ideile lui Toma d'Aquino, potrivit carora între Fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale divine, (care, după el şi teologii latini, sunt create), nu există o deosebire reală, ceea ce face imposibilă îndumnezeirea omului, deoarece Dumnezeu rămâne faţă de oameni distant.
Precizarile Sf Grigorie Palama sunt deosebit de importante, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi om, prin energiile Sale necreate, "Dumnezeu ar rămâne faţă de oameni într-o splendidă izolare"!
Sf Grigorie Palama sustinea că este posibila vederea Luminii Dumnezeirii, cea necreată, ea fiind numai o lucrare, energia şi puterea lui Dumnezeu, care emană din fiinţa Sa nevăzută, fără să fie identică cu ea.
Asadar, Fiinţa lui Dumnezeu, care este nevăzută şi inaccesibilă oamenilor - căci "pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată" (In. 1, 18; I In. 4,12) - şi energiile Sale necreate, cele care emană din fiinta Sa, nu sunt unul si acelas lucru!
Prin aceste, energii divine Dumnezeu ni Se descoperă noua, ele fiind incarcate de harul si puterea Sa, pentru ca noi sa dobandim mântuirea şi sa ne îndumnezeim!
Aceste energii sau lucrări izvorasc din puterea intregii Treimi, ele fiind comune celor trei Persoane ale Sfintei Treimi.
Prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume.
Această doctrină nu era ceva nou la vremea aceea, căci ea îşi are izvorul în insusi Noului Testament şi în învăţătura patristica.
Tocmai prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, "părtaşii firii celei dumnezeieşti" (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa noastră omenească să devină fiinţa lui Dumnezeu insusi,
caci El rămâne nevazut, nestiut în esenţa Sa, esenta cunoscută numai de Fiul şi de Duhul Sfânt. "Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim îndumnezeiţi" (zice Sf. Atanasie cel Mare)!
Potrivit celor doua conceptii teologice, raportul dintre Dumnezeu si om este diferit cu consecinte specifice:
- în relaţia directa dintre Dumnezeu şi lume, prin energiile divine necreate, păcatele sunt considerate boli, iar calea spre mântuire
presupune pocăinţa şi, prin asta, prin unirea cu Dumnezeu şi sălăşluirea harului Său în om, obtinandu-se vindecarea ;
- în relaţia indirectă cu Dumnezeu - prin harul creat - avem de-a face cu o religie exclusiv morală, punitiva, în care păcatele sunt considerate încălcări ale legii, ceea ce face ca în procesul de îndreptare să predomine pedeapsa, minimalizandu-se astfel rolul iubirii.
In conceptia ortodoxa, învăţătura despre mântuirea ca vindecare pune accentul pe iubire, iar libertatea este la loc de cinste.
surse: spicuiri din suport curs Patristica, ortodox-wiki si ziarul Lumina
Fiind adept al isihasmului, care, prin rostirea rugaciunii lui Iisus propune un mod eficient de a face fata ispitelor, Sf. Grigorie Palama este pomenit in a doua Duminica din Postul Pastelui!
Cu ale tale rugaciuni, Sf. Grigorie, roaga-te pentru noi, pacatosii. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu