In anul 2008, Franta, trezita din amorteala de niste articole publicate intr-o revista gen paparazzi, se emotiona in fata unui caz iesit din comun, cel al unei femei, mama a patru copii, aflata in fata mortii!
Marie-Laure Picat a fost o femeie obisnuita.
Era casatorita cu un barbat mai mult decat obisnuit - daca cuvantul descrie acel soi de sot si tata mai curand absent, care nu face nimic in afara serviciului sau - sofer de cursa lunga pe TIR.
Impreuna aveau 4 copii - doi baieti si doua fete.
Ea lucrase cativa ani intr-o fabrica de mase plastice, dar, dupa a patra nastere, nu a mai reusit sa-si reia serviciul.
Starea de oboseala de care nu putea sa se debaraseze a dus-o la medic. Si acolo a aflat ca are o forma foarte avansata de cancer de ficat.
O natura optimista, Marie-Laure a inceput batalia cu boala, cu curaj si speranta.
Dupa un an de tratament chinuitor, in care s-a ocupat neincetat de casa si de copii, cu eforturi supraomenesti, analizele au aratat nu o remisie ci o generalizare a cancerului.
Multiplele metastaze nu ii mai dadeau nici o sansa!
Evident medicii i-au propus un nou protocol... care nu avea cum sa aiba vreo reusita ci doar sa ii induca o cadere in abis! Prognosticul de viata cu, sau fara tratament, era intre 4 si 12 luni!
Si fzmzia a ales sa refuze citostaticele si, in putinul timp ce-i mai ramanea, sa se ocupe de viitorul copiilor ei, care, in cateva luni, aveau sa devina orfani!
Si a inceput o batalie mai grea decat isi imaginase!
Din cabinetul oncologului, Marie-Laure s-a dus mai intai acasa, unde si-a anuntat sotul ca mai are doar cateva luni de trait si ca... isi dorea sa divorteze! Nu era dispusa sa-si consume ultima bruma de energie in dispute cu el, care, dealtfel, nici nu a parut ca o ia in serios.
Apoi s-a prezentat la biroul de protectie a copilului, unde a depus o cerere in vederea gasirii unei familii dispuse sa ii ia in grija si educare pe toti cei patru frati!
Evident, cazul ei era unic si neobisnuit si, cum in Franta, ca si in Romania, legile de protectie a copilului au tot felul de articole in care nu poti decat sa te pierzi, scapand esentialul, nimeni nu a considerat cererea ei ca rezolvabila. Copiii nu erau INCA orfani, tatal nu putea fi scos din drepturi, iar plasare a patru frati in acelas camin era chiar imposibil de luat in calcul!
Gandindu-se numai si numai la binele copiilor ei, Marie-Laure s-a mutat din caminul conjugal intr-o casa nelocuita, a unor prieteni, proiectand sa traiasca acolo impreuna cu ei, in spiritul unei frumoase, unice si ultime vacante!
Si, pentru ca nu era chip sa-i amageasca, le-a si povestit ce avea sa-i astepte si le-a expus intentiile ei de a le gasi o familie care sa-i primeasca si sa-i ingrijeasca. Fata cea mare avea 11 ani, cei doi baieti 9 si respectiv 7 ani, iar mezina abia implinise 2 ani! Greu moment pentru toti! Greu de inteles moartea pentru un copil!
Ideea de a-i da pe copii in adoptie nu ii placu nici sotului ei, desi, in rarele ocazii in care ramanea sa se ocupe de ei, era un dezastru. Nu era capabil nici sa schimbe un scutec, nici sa le dea de mancare, uitand uneori pana si sa-i duca la scoala!
Cand biroul de protectie a copilului a anuntat-o oficial ca nu se poate da curs cererii ei, Marie-Laure a inceput sa puna afise pe strazi in care solicita o familie pentru copiii ei!
A scandalizat, a deranjat prin asta o multime de lume dar, in final, una din directoarele biroului care ar fi trebuit sa-i rezolve cazul, impresionata, i-a strecurat discret adresa unei familii cu posibilitati, repertoriata de ei, care obisnuia sa ia in grija copii orfani, inainte de a fi adoptati.
Marie-Laure s-a dus imediat sa-i cunoasca si sa-i cantareasca. Si, dupa intalnirea cu ei, incepu sa se mai linisteasca. Desigur, erau multe lucruri de facut dar era un inceput: gasise oamenii dispusi sa aibe grija de copiii ei!
In timp ce ea incerca sa-i faca pe copii sa se obisnuiasca cu parintii cei noi, autoritatile abilitate ii refuzau orice ajutor! Copiii nu puteau fi plasati decat dupa moartea ei, in nici un caz unde voia ea si nicidecum toti patru impreuna!
In fata acestei decizii, Marie-Laure a trecut la lupta deschisa!
A pornit in cautarea unei publicatii care sa accepte sa-i povesteasca disperarea si, dintre toate cate exista in spatiul media francez, nu s-a gasit alta decat revista Closer - revista de tip paparazzi, cea care a devenit celebra dupa ce a dat in vileag legatura amoroasa "clandestina" a presedintelui Frantei!
Si bomba a explodat! Reviste, posturi de televiziune si publicatii on-line s-au intrecut in a-i lua interviuri. Cazul a generat polemici si, evident, biroul de protectie a copilului s-a simtit constrans.
In timpul acesta, Marie-Laure se pregatea sa se desparta frumos de copiii ei!
- S-a apucat mai intai sa-si scrie povestea, pe care a intitulat-o "CURAJUL UNEI MAME".
- Apoi a propus-o spre publicare, vanzand drepturile de autor.
- A luat legatura cu postul de televiziune TF1, caruia i-a vandut dreptul de a ecraniza cartea ei.(ceea ce s-a si intamplat, filmul purtand titlul "Apres moi le bonheure" - "Dupa mine fericirea"
- Banii adunati i-a depus in contul copiilor spre a beneficia de ei la majorat!
- Si-a vandut apoi masina si... a cumparat daruri minunate pentru copiii ei dragi si pentru prietenii ce i-au stat alaturi pana la sfarsit, pe care le-a oferit lor in cel mai fastuos Craciun pe care l-au trait vreodata!
Nesperat, a apucat sa traiasca si aniversarea de 12 ani a fiicei sale.
Intr-o scrisoare pe care a scris-o inainte sa moara si pe care a dat-o spre publicare revistei Closer (scrisoare pe care o puteti citi integral dand click aici) spunea, referitor la acea zi:
A fost o sarbatoare aproape ca oricare. Stiu, "aproape".
Acestea s-au petrecut in mai putin de un an!
Dumnezeu a vrut ca toate sa se rezolve, dupa voia ei, inainte ca ea sa plece la cele vesnice!
 |
| sursa foto: http://www.closermag.fr/people/news-people/exclusif |
Cu toate astea imi dau seama ce sansa am avut! Da, a fost o sansa ca am avut timp sa-mi pun puii la adapost, sa le gasesc o familie in care sa poata creste impreuna, fara mine dar fara sa fie separati!"
Marie-Laure Picat a murit la 37 de ani rapusa de cancerul generalizat, dar impacata!
Povestea ei este doar un exemplu, din nenumaratele exemple ale devotamentului, curajului si determinarii femeilor!
La multi ani frumosi, dragele mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu