duminică, 2 iunie 2019

Duminica a 6-a după uPaşti (Vindecarea orbului din naştere) Ioan 9, 1-38

Capitolul 9 al Evangheliei dupa Ioan s-ar putea intitula: Iisus, Lumina care judecă!

Evanghelia de astazi evoca vindecarea orbului din naştere (9, 1-41).  
Evanghelistul ne spune că Mântuitorul se afla în Ierusalim, ferindu-se deja de iudeii care voiau să-L omoare (Ioan 7, 1).
Trecând pe lângă un orb din naștere, ucenicii Sai L-au întrebat: 
Învățătorule, cine a greșit, acesta sau părinții lui de s-a născut orb?” 
„Nici el, nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” a raspuns Mantuitorul.

Ucenicii au întrebat desi stiau prea bine care era credinta locului potrivit căreia Dumnezeu pedepsește păcatele pă­rinților prin copii !
Cunosteau si gandirea unor invatatori iudei care ziceau că Dumnezeu îngăduie ca să se nască copii cu anumite infir­mități pentru a-i feri de alte greșeli. Se spunea că, Dumnezeu folosește boala și suferința ca instrumente pentru împlinirea voinței Sale (ca omul să se întoarcă la Dumnezeu!)

Mântuitorul insa le spune ucenicilor ca in cazul acelui orb nu era vorba de ceea ce stiau ei cu privire  boli . 
Era vorba de o nepu­tință a firii  dar in acea infirmitate se va vedea tocmai puterea lucrării lui Dumnezeu, care avea sa  se arate prin voința Mântuitorului Care, Lumină fiind, aduce lumină tuturor celor pe care ii întâlnește.

Ceea ce urmeaza este minunea insasi: Mantuitorul a scuipat, a făcut tină din pământ, a uns cu ea ochii orbului si l-a trimis să se spele pe ochi la scăldătoarea Siloamului. Acesta, urmând sfatul,  "
s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând".  

Desigur, nu scăldătoarea l-a vindecat, ci lucrarea lui Dumnezeu, fapt pe care orbul l-a înțeles imediat. 
Momentul este cu atat mai uluitor cu cat vederea fizică a venit cu o schimbare, totul fiind ... altfel!
Iudeii, constienti ca se produsese minunea vindecării de orbire a tânărului,  i-au chestionat si pe el si pe părinții lui. Anchetatorii trec parca prin faze de alienare a intelegerii -  („Tu ești ucenicul aceluia, noi suntem ai lui Moise”, v. 9, 28), în timp ce orbul din naștere ajunge să vadă, si chiar de la vederea in sine ajunge la vederea duhovnicească, de la simplitatea omului fost nevăzător și ramas nestiutor de carte, el face un salt spectaculos la înțelepciunea cu care ii ridiculizeaza pe cei care-l chestionau. Inainte un om simplu, ajunge să observe sensuri ascunse intelegand neștiința mărturisită de anchetatori („Noi știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-l știm de unde este”), cărora le da replica: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii” (Ioan 9, 30). 
Iata cum, cel neștiutor de carte ajunge sa-i invete pe iudeii invatati: „Și noi știm că Dumnezeu nu-I ascultă pe păcătoși, însă, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă” (v. 31).


Din pricina vindecarii, cel care fusese orb este dat afară din Sinagogă. În viziunea lui Ioan de fapt cel alungat este Iisus, exclus si judecat de  iudei, El cel care a venit sa-i judece:
„Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi” (9, 39). 

Si Iisus  „găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” 
Iar, când fostul orb a aflat că Cel care-l vindecase era Iisus, despre care anchetatorii nu știau de unde era dar a cărui măreție el, fostul orb, putea sa o vada si sa o inteleaga, a mărturisit credința în El, ca Fiu al lui Dumnezeu "și I s-a închinat"
Închinarea aceea este finalitatea oricărui tip de cunoaștere a lui Dumnezeu! Odata ce-L cunosti nu poti decat sa I te inchini!

Tainele lui Dumnezeu nu le putem cunoaște decât debarasandu-ne de orbirea  spirituala,  abandonand ignoranta prezenta in viata noastra .
Consimtind sa pornim la cunosterea acestor taine,  in care sunt cuprinse minuni vizibile - minunea că suntem, că existăm realmente ca oameni, minunea că vedem realitățile din jur și pe noi înșine asa cum suntem, minunea că avem capacitatea de a afla, de a intelege - vine si clipa in care  
Dumnezeu Însuși ni se descoperă, asa cum fostul ­orb a primit vederea si a inteles dincolo de ochi!

În capitolul acesta, evanghelistul desvaluie ceva mai mult din misterul persoanei lui Iisus Hristos, şi anume, că El este Acela care oferă lumii şi lumina ei, întrucât, ca Dumnezeu, El este Lumina  Insasi. 

Minunea vindecării orbului din naştere constituie un „semn”  având o semnificaţie nu numai prin faptul că Iisus se manifestă ca lumină, ci şi prin diferite amanunte. 
De pildă, numele scăldătorii - Siloam -  care în traducere, înseamnă „trimis”. 
Acest amănunt dezvaluie intenţia evanghelistului de a sugera că lumina şi vindecarea veneau nu de la o simplă scăldătoare, ci de la Iisus, Cel trimis de Tatal spre vindecarea oricărei suferinţe.  

Ca şi vindecarea slăbănogului de la Vitezda, minunea aceasta se face sâmbăta. 

Toate minunile să­vârșite de Mântuitorul Hristos au fost impliniri ale lucrările lui Dumnezeu,(Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine) 
care pot schimba su­ferința, foamea sau moartea
Mântuitorul, ca Fiu al lui Dumnezeu, își arata capacitatea de a schimba lumea.
Prin lucrarea Sa, Dumnezeu a creat lumea din nimic. El a activat și activează lucrările Sale oricând, arătând atotputernicia bunăvoinței Sale. Așa a fost și cazul istorisit în textul evangheliei de astazi.

"În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: 
Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. 
Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. 
L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. 
Însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. 
Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? 
Iar el a zis că Proroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta este păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveți pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? 
Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbește cu tine, Acela este. 
Iar el a grăit: Cred, Doamne! şi s-a închinat Lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu