Rusaliile au trecut.
Noi insa continuam sa le avem in suflet si nu numai.
O scurta privire in calendar si vom observa ca toate se raporteaza la... Rusalii!
Evanghelia de azi ne poarta in scrierea evanghelistului Matei.
Fragmentul este din capitolul 5 al Evangheliei, capitol care, impreună cu urmatoarele doua (6 și 7), constituie așa numita Predică de pe Munte.
Asadar versetele propuse azi spre meditatie fac parte din Predica Fericirilor, discursul cel mai frumos si mai plin de intelepciune care s-a rostit vreodata de-a lungul intregii istorii a umanitatii!
Cu siguranta vom vorbi despre cele 9 Fericiri ale lui Matei la timpul potrivit.
Pentru a analiza pericopa de azi nu ar fi rau sa citim macar cateva versete mai sus:
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor."
Este important de stiut ca pana atunci, cand Dumnezeu i-a incredintat lui Moise Tablele Legii, oamenii traiau fara nici o norma scrisa care sa le spuna ce este rau si ce este bine.
Lumea totusi nu traia chiar in devalmasie, caci tot omul are o conștiința care este vocea lui Dumnezeu din el, voce care ii spune ce e bine și ce nu, si mai are si rațiune care il ajuta sa constate si singur care sunt consecintele faptelor sale.
Totuși nevoia de lege, de norma, a devenit tot mai mare.
Odata cu Legea cuvantul primit l-a facut pe om constient că în el exista un ce care-l impinge spre rau… care-l stapaneste, care-l atrage fara voia lui spre cele ce nu se cuvin si ca ii este greu sa i se impotriveasca!
Asadar Legea lui Moise a adus doar conștiința pacatului din om și implicit din lume nu și vindecarea de pacat!
Păcatul poate fi biruit doar de Harul lui Dumnezeu. Iar Legea lui Moise nu a adus Harul!
Totusi cat de importanta si necesara a fost aceasta etapa pentru opera de vindecare a omenirii gandita de Dumnezeu! Fara Legea lui Moise omul nu ar fi inteles boala si nu si-ar fi dorit vindecarea, care avea sa vina prin Iisus!
In cele trei versete anterioare pericopei, Iisus ii avertizeaza pe cei ce-L ascultau nu numai ca nu a venit sa strice legea ci si ca legea se va implini fara nici cea mai mica abatere! Dumnezeu nu isi schimba planurile!
Numai ca trebuie sa tinem cont ca in acest plan exista un factor important si anume faptul ca in toata aceasta opera de salvare a omului Dumnezeu a prevazut - stiind dinainte - toate alegerile noastre libere! Adica putem spune ca pana la urma de noi depinde cum se va termina aceasta cooperare intre om si Dumnezeu, mereu vie si schimbatoare!
Revenind la pericopa de azi:
Iisus aduce ceva nou, nuantand legea!- Mai intai El le cere fidelilor sa fie exemplari!
Dacă între un crestin si un necreștin / sau un botezat nepracticant nu se vede o diferență notabilă în stilul de viață, înseamnă că am făcut compromis cu lumea.
Creștinismul este in razboi cu lumea, aduce război plăcerilor și egoismului. Creștinismul trăit după voia Domnului ne va aduce răstignire… și apoi Înviere.
Dumnezeu s-a pogorat in nor și a dat tablele legii lui Moise, dar acum El S-a intrupat in om și vine cu legea harului.
Predica de pe munte, este similara întâlnirii poporului lui Israel in pustie cu Dumnezeu.
- Apoi, daca potrivit Legii era păcat să ucizi, de acum înainte va fi păcat si să te mânii pe fratele tău ori să-i vorbești urât … iar călcarea poruncii, te va arunca in iad .
Dacă până la Hristos, era păcat să ucizi, dar te puteai mânia, si puteai chiar răsplăti răul cu răul în aceeași măsură, de acum înainte… te face nevrednic de iubirea lui Dumnezeu pana și mânia!
- Prin Iisus Hristos, Domnul aduce în om dumnezeirea, puterea Lui cea mare care este HARUL. Omul nu mai este singur si nici slab: el are putere să facă mai mult dar i se va si cere mai mult.
Dumnezeu s-a pogorat in nor și a dat tablele legii lui Moise, dar acum El S-a intrupat in om și vine cu legea harului.
Predica de pe munte, este similara întâlnirii poporului lui Israel in pustie cu Dumnezeu.
Jertfă, darul nostru înaintea Domnului, este iertarea aproapelui și iubirea lui. Arderile de tot care se aduceau la templu sunt inlocuite cu adevărata jertfă, cea a "duhul umilit, inima înfrântă și smerită", care iubește pe aproapele…. Numai cine arată iubire față de tot omul, numai acela iubește pe Dumnezeu.
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi:
Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor.
Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi!»; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: Netrebnicule! vrednic va fi de judecata soborului; iar cine va zice: Nebunule! vrednic va fi de gheena focului.
Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, iar judecătorul, slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.”
MATEI 5, 20-26
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu