vineri, 24 aprilie 2015

"GHIMPELE DIN TRUP"

Cancerul este o boala de care, dupa parerea mea, e greu sa crezi ca te vindeci, de vreme ce medicii nu fac azi decat sa amane un sfarsit previzibil!
Chiar si in formele de cancer in care, dupa tratament, esti declarat "vindecat", nimeni nu poate garanta ca esti in afara de pericolul de a face o recidiva.

Boala canceroasa este o modificare parsiva a propriilor celule care isi iau libertatea de a-si construi propriul sistem de crestere si inmultire, tinand la distanta celulele responsabile cu apararea!
E un fel de mecanism diabolic de auto-distrugere.
Pana cand nu se va sti cum anume sa fie stopat acesta... noi, cei atinsi de boala, nu avem alta solutie decat sa invatam sa traim in pace cu... dusmanul!
Si, daca suntem credinciosi... lucrurile au o cu totul alta culoare!

Sfantul Apostol Pavel spunea:
"Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc. Pentru aceasta, de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine, si mi-a zis: „De ajuns este tie harul Meu, fiindca puterea Mea se desavarseste in slabiciune." Deci, foarte bucuros ma voi lauda mai ales cu slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci cand sunt slab, atunci sunt tare "(II Cor. 12,7-10).

S-au facut multe speculatii pe seama acestei marturisiri, cuprinsa in cea de-a doua Epistola catre Corinteni.
Unii spuneau ca ar fi vorba de diavolul care ii asmutea pe evrei impotriva lui si il ponegreau si ii aduceau mereu aminte cine a fost si cum i-a prigonit el pe cei ce-L urmau pe Iisus; altii spuneau ca ghimpele era pofta trupeasca care il destabiliza...
Sfintii Parinti ziceau insa ca era vorba de o suferinta fizica cu accese dramatice din cand in cand... (fie malarie, fie epilepsie s.a.d.f.a.)

Indiferent insa de originea suferintei, despre "ghimpele Apostolului" merita sa cugetam atent caci confesiunea lui ne aduce noua mare sprijin duhovnicesc!

- Iata, Sf.Apostol Pavel l-a rugat pe Domnul de trei ori sa-l scape de "ghimpe" ! Noi oare de cate ori il rugam pentru ale noastre?
- Raspunsul lui Dumnezeu nu a intarziat: "Eu sunt cu tine deci... impotriveste-te bolii! Eu iti dau putere si puterea Mea  se desavarseste la vreme de suferinta!
- Aflam apoi ca suferinta i-a fost data ca sa nu se trufeasca, sa nu cumva sa se smintesca,  sa se creada el mai mare decat era de cuviinta...
- Odata ce a inteles aceasta, Sf Apostol Pavel a invatat sa se bucure in toate cele care il smereau: suferinta, prigonirea, defaimarea... caci puterea omului in incercari se vede!

Buna lectie pentru cei care, ca si mine, au cunoscut frica de moarte in clipa in care au aflat ca au cancer!
Toti ne rugam Domnului sa ne fereasca de incercari si sa ne dea sanatate. Uneori ne suparam si chiar cutezam sa-L tragem la raspundere pe Dumnezeu, reclamandu-I bunatatea pe care noi nu reusim sa o vedem, sa o simtim sau sa o intelegem!

Rugaciunea noastra ar trebui sa fie insa alta!
Mai intai, pentru toate cele primite - ca ni se par bune sau rele - trebuie sa multumim, caci toate au un rost pentru sufletul nostru!
Suferinta este o gimnastica de intretinere a sufletului, mentinandu-ne treaza starea de duhovnicie!
Pe Dumnezeu trebuie doar sa-L chemam! In rest...

Faca-se voia Ta, Doamne! Fie dupa cum stii, dupa cum voiesti si dupa cum crezi Tu! Amin