miercuri, 5 octombrie 2016

CE VINE DIN INIMA CONTEAZA


Mantuitorul,  vorbind uneori criptat, alteori pe sleau, spune doar adevarul! Cine avea urechi de auzit... auzea!

Domnul ne cere sa iubim din inima - pe El si pe aproapele nostru! 
Doamne, si cat de departe suntem de iubirea asta, desi ea este cea dintai si cea mai mare porunca! Cu biciul iubirii vom fi judecati!

La Madrid l-am intalnit pe pr. Vasile Gavrila, cel cunoscut sub numele de "Duhovnicul de la miezul noptii"! 
Dumnealui slujeste la Biserica Studenteasca a Facultatii de Teologie din Bucuresti si este cineva pe care merita sa-l cunosti!
Dupa ani de studiu al liturgicii, mi-a marturisit cu umilinta ca nu conteneste sa desluseasca, iara, si iara, alte secrete ale Cartii Sfinte! Imi vorbea si ochii ii scanteiau, desi restul trupului era vizibil ostenit de multele ore de slujire si de putinele de somn!

Dumnealui are un Doctorat in Liturgica pe tema Tainei Cununiei! Ceva minunat!
Ceea ce m-a fascinat a fost sa gasesc in studiul acestui preot profesor ideea potrivit careia, prin casatorie, locul ramas gol in trupul barbatului, in urma scoaterii de catre Dumnezeu a coastei din care a facut-o pe Eva, se umple la ceasul cununiei omul si femeia lui devinind UNA!
Fascinatia mea vine si din trairea mea personala caci mereu asa am simtit, trupeste si sufleteste, ca eu si sotul meu eram efectiv una

De inteles asta din nefericirea mea la disparitia lui! 
Dar omului i-a fost dat sa incerce si singuratatea!
Cunosc femei care o viata si-au inselat sotii si, dupa decesul lor, au devenit virtuase si au trait singuratatea in demnitate!!! Caile Domnului sunt nestiute si toti avem dreptul la sansa mantuirii!

Asadar ce iese rau din inima spurca pe om "căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea."


Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. 
Marcu 7, 14-24

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu