miercuri, 3 aprilie 2019

"Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre,
Ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu."


Acest pasaj, din Epistola II Corinteni 9, 10-11, vorbind de samanta si paine... imi aduce aminte ... de bunica mea.
Ori de cate ori ma gandesc la ea, o vad in picioare, in fata mesei, framantand aluat!  

Am scris, nu o data, despre ea si despre legatura mistica a acestei femei deosebite cu mirabila samanta a graului!

Fiica a Baraganului, bunica era esentialmente legata de spic, de bobul de grau si de sfintenia lui.
Ea a fost cea care m-a invatat ca aluatul de paine este sacru si ca fata painii e chipul lui Hristos. Si era un sascrilegiu la noi sa tai painea neinchinata sau sa o asezi cu fata in jos!


In casa noastra se framanta zilnic aluat!
Fie ca era pentru paine, o placinta, o turta, colaci, prescuri, gogosi ori cozonaci... nu era zi de la Bunul Dumnezeu ca bunica sa nu framante!


Dragostea pentru aluatul facut in casa - cu mainile nu cu masini sofisticate - mi-a fost transmisa si mie. Painea aceea, facuta de maini de femeie, cu gesturi ancestrale, imbratisand aluatul, are in ea o taina! Modernitatea a demistificat-o si noi ne-am lasat furati de modernitate! 

Cum la noi mereu venea cineva in vizita, si oaspetii trebuiau onorati, pana cand serveau o cafea si bunicul le spunea o poveste din cele adevarate, bunica punea deja framantatura la dospit.

O vad aevea pregatindu-si cu o eleganta desavarsita, in tacere, toate cele necesare: movila de faina - cu o mica adancitura la mijloc, in care punea maiaua - sarea si cana cu apa calda.

Cand ingredientele deveneau aluat, bunica incepea sa il adune cu delicatete de pe margini, aducandu-l la mijloc, unde degetele ei se strangeau in pumn, framantand ritmic, cu forta egala, fara miscari spectaculoase, fara graba, firesc dar cu nadejde si cu drag mare, pastrandu-i mereu caldura si facandu-l astfel sa sporeasca in mainile ei, dandu-i viata. 

Si nu se oprea pana cand miinile nu-i ramaneau curate. Abia atunci insemna ca era gata pentru dospit.
 

Bunica era convinsa ca painea poarta in ea simboluri sacre:
miracolul bobului de grau, dragostea pamantului, blestemul  omului, forta si rabdarea pietrelor de moara... dar si grija si dragostea lui Dumnezeu.
Aluatul dospeste in covata in care mainile femeii framanta pacatele lumii, cerand iertare,
amintindu-ne mereu cum Domnul a inmultit painile...
Cu cat mai mult framanti aluatul, spunea ea, cu atat mai buna este painea, asa cum, cu cat te nevoiesti duhovniceste mai mult, cu atat mai mare iti este nadejdea de mantuire !


Eu, cand framant aluat, simt cum bunica si mama imi sunt alaturi, regasindu-le in mine!
Este absolut fascinant sa le descopar in propriile mele gesturi, sa simt ca le apartin si ca lucrurile facute candva de ele, sunt
azi  propria mea natura. 
Cu fiecare zi ce trece, inteleg cat de pretios este ceea ce se transmite pe tacute, lucrurile vazute si nu doar spuse, acele mici gesturi pe care le-ai vazut in copilarie si care se aseaza in tine, iti intra sub piele si nu te parasesc, impingandu-te toata viata sa le duci mai departe.
Si prind putere, intalnindu-ma parca, in efortul pe care il depun, cu Maica Domnului Cea, care a nascut si crescut "Painea Vietii".
Uneori, inainte sa ma apuc de framantat, ca o ispita, ma simt gata sa renunt, stoarsa parca de puteri. Dar... daca spun o mica rugaciune, aprind o lumanare la icoana si  incep sa adun aluatul si sa il simt cum se incalzeste de mine si eu de el, renasc! E ca si cum mi-as framanta si pacatele mele, durerile, tristetile si bucuriile. Si cred ca asta si fac. Mintea mi se limpezeste, gandurile mi se aduna si se randuiesc, sufletul mi se usureaza!
E timpul meu tainic inchinat eternitatii.

Si, cu aceleasi gesturi, vechi de mii de ani, adunand aluatul de pe margine in mijloc, framantand pana ce mainile sunt curate si coca se desprinde de pe vas, simt rostul vietii. 

Odata framantat, il asez la dospit, nu inainte de a face deasupra o mica cruce, pentru ca apoi sa ii las timp, asteptand sa "infloreasca".
 

Si painea facuta dupa reteta bunicii este de ne ratat!
In rumeneala ei, sta chipul lui Hristos...
Imaginea asta iti alunga orice gand legat de efort ori de vreo corvoada,  totul devenind o rugaciune auzita de Dumnezeu!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu