sâmbătă, 17 octombrie 2020

MINUNEA VINDECARII PRIN CREDINTA APROAPELUI

„În vremea aceea Iisus învăța și de față ședeau farisei și învățători ai Legii, veniți din toate orașele mici ale Galileei, ale Iudeei și din Ierusalim. Iar puterea Domnului se arăta în tămăduiri. Și, iată, niște bărbați aduceau, pe pat, pe un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea Lui; dar, negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s-au suit pe acoperiș și, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus. Și, văzând credința lor, El i-a zis: Omule, iertate îți sunt păcatele tale! 
Iar fariseii și cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine e Acesta care grăiește hule? Cine poate să ierte păcatele decât numai singur Dumnezeu? Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetați în inimile voastre? Ce este mai ușor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te și umblă? 
Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ție îți zic: Ridică-te, ia patul tău și mergi la casa ta! Și îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa lui, slăvind pe Dumnezeu. Și uimire i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu și, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate.” LUCA 5, 17-26

Oprindu-ne asupra minunilor infaptuite de Mantuitorul Hristos si enumerate in Evanghelia dupa Luca, observam o anume succesiune: alungarea duhului rau prin cuvant, vindecarea soacrei lui Petru, prin atingere, pescuirea minunata, prin cuvant, vindecarea leprosului, prin vointa Domnului...
Azi parcurgem a cincea vindecare miraculoasa, o iertare izbavitoare, a unui "slabanog", vindecat gratie credintei apropiatilor sai!

Ni se spune ca niște bărbați aduceau, pe pat, pe un om care era slăbănog. Omul nu putea umbla. 

Slabanogeala dezvaluie o imobilizare, un soi de abandon in fata vietii, o frica de a mai trai, o persoana coplesita de frici considerand viata ca lipsita de sens!
Daca leprosul, desi alungat din societate, isi dorea sa traiasca, si obtine vindecarea in chip miraculos, slabanogul nu-si mai doreste nimic, zacand pe patul sau ca si mort! Ori a renunta la idealuri, la viata, care este un dar dumnezeiesc, este un pacat !

Prin urmare, omul acela  nu face altceva decât să stea aşa, paralizat, blocat, aşteptându-şi sfarsitul.
Toţi avem blocaje dar, prin grija Domnului, exista mereu ceva sau cineva care sa ne poarte spre a iesi din ele! E mereu o anume legatura intre noi - fie in rau, infricosand, paralizandu-l pe celalalt , fie in bine, ducandu-l, dându-i speranţă, oferindu-i picioarele noastre celui neputincios, rugandu-ne pentru el! Acest devotament este tocmai dinamica credintei!

Slabanogul acela daca era sau nu credincios, nu stim, caci nu ni se vorbeste despre asta. Insa cei patru prieteni care ii purtau patul si pe el, erau siguri ca Iisus putea sa-l vindece! Ei credeau in El !
Cu dragostea si indrazneala, credinta lor a facut posibila minunea!

Cred, sunt convinsa, ca ne putem vindeca prin credinta si rugaciunea celor care ne iubesc si carora le pasa de noi! 
Eu am avut ocazia sa simt pe propria-mi piele, in propria-mi carne, efectul gandului bun, crestin, ruga oamenilor carora le pasa de mine si credeau in Dumnezeu!

Şi Iisus văzând credința lor,  El i-a zis: Omule, iertate îți sunt păcatele tale!   

În limba ebraică păcat înseamnă a greşi ţinta, a da faliment. 
Toţi ne confruntam in viata cu o anume ratare a tintei, o neizbutire a atingerii scopului propus ! Adesea nu stim incotro s-o apucam, nici daca drumul apucat este unul bun sau, dimpotriva, unul care ne afunda! Păcatele noastre ne blochează uneori imobilizandu-ne.
Cine poate spune ca nu a fost bolnav, ca nu s-a simtit slabit, vulnerabil, epuizat, poate chiar infrant?!
Boala este semnul ca trebuie sa schimbi directia, sa te opresti, sa te mai indepartezi de zgomotul lumii, sa iti faci un examen de constinta, schimband ce se mai poate, indreptand greselile si reinnodand firul acolo unde... s-a rupt!

Tie îți zic: Ridică-te, ia patul tău și mergi la casa ta, ii spune Iisus slabanogului. 
Patul este, pentru omul sănătos, locul unde se odihneste dar pentru cel bolnav e locul in care sufera! 
Patul aici poate fi si simbolul Legii! 
Legea are in ea porunca iubirii, am putea spune, vazand asa, ca este odihna omului şi a Celui care a facut Legea. Dar dacă omul încalcă Legea, ea devine motivul suferintei sale!

Dar iata că, desi mai înainte patul era locul imobilizării sale, acum slabanogul ajunge sa-si duca patul. 
În timp ce mai înainte Legea te conducea, te pedepsea, acum, intelegand ca ea porunceste... iubirea, tu poţi respecta Legea! 

Omul se ridică, isi ia patul pe care zăcea şi pleacă acasă la el,  GRATIE CREDINTEI PRIETENILOR. se poate intoarce singur pe picioarele sale, ACASA! Casa e locul familiei, al iubirii, al originii, al tatalui. Întreaga noastră viaţă este drumul intoarcerii noastre acasă, la Domnul.

Toti cei care au văzut minunea au fost uimiţi, si, slavindu-L pe Dumnezeu, ziceau : Am văzut astăzi lucruri minunate.


Acest "astazi" ne suna ca o invitatie de a trai astăzi, acum, ceea ce relatează textul biblic. Să citim acum pericopa şi să ne gandim ce anume ne spune nouă, ce adevăr ne spune despre noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu