Sfantul Nichifor a trait in secolul 3, un timp de prigoana impotriva crestinilor iubitori de Hristos, timpul jerfelor desavarsite.
Se spune ca, din nu se stie ce motiv, preotul sau nu i-a dat iertare pentru pacatele lui. In nenumarate randuri acesta s-a prosternat in fata preotului dar iertarea nu a capatat-o.
Se face ca veni vremea prigoanei si pentru preotul acela. Calaii l-au prins si l-au luat sa-l duca la esfod.
Nichifor a fost atunci cuprins de panica: preotul sau avea sa moara si el avea sa ramana neiertat!
Disperat, Nichifor alerga in urma calailor strigand preotului:
- Parinte, da-mi iertarea, parinte, iarta-ma!
Parintele insa nici nu voia sa auda. El era mandru si fericit ca va muri pentru Hristos si deci se va numara printre mucenicii Domnului.
Nichifor implora iertarea iar preotul isi inalta privirea spre cer.
Se pare insa ca Dumnezeu nu indura chiar orice.
Asa se face ca, pana sa ajunga in piata mare, unde avea loc executia, Dumnezeu i-a luat preotului harul si, imediat, frica de moarte a pus stapanire pe batran care, smintindu-se, striga ca se va lepada de Hristos daca ii este lasata viata.
Auzindu-l Nichifor incepu sa strige:
- Eu sunt crestin, eu il iubesc pe Hristos si sunt gata sa mor pentru el!
Ce s-o fi intamplat cu batranul preot care s-a lepadat de Hristos... nu mai stiu. Stiu insa ca Nichifor a fost executat si asa a intrat in ceata sfintilor Lui dandu-si viata din dragoste pentru EL!
Azi biserica ortodoxa il sarbatoreste pe sf mare mucenic Nichifor caruia ii dam cinste si in fata caruia ne inchinam.
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu