duminică, 2 martie 2014

Z 24

Multumesc Domnului pentru inca o zi!
Multumesc pentru pacea pusa in sufletul meu!
Doamne, nu ma parasi!

Duminica de astăzi,  a Izgonirii lui Adam din Rai, reprezinta imaginea îndurerată a celei mai triste zile din istoria omenirii, după credinţa noastră creştină, a momentului când prima pereche de oameni - Adam şi Eva - părăsesc Paradisul!
Pedeapsa izgonirii si a blestemului dat de Dumnezeu primilor oameni - munca în sudoarea frunţii pentru câştigarea existenţei, naşterea de prunci în dureri, blestemul ca pământul să nu mai dea roade ca până atunci, şi moartea  - ca urmare a călcarii poruncii divine, toate sunt lăsate mostenire posteritatii, constituind păcatul originar (strămoşesc).
Dar tot atunci Dumnezeu a hotărât şi posibilitatea mântuirii omului prin făgăduinţa "că urmaşul femeii va zdrobi capul şarpelui".
Intruparea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin jertfa sa pe cruce şi Învierea sa, constituie lucrarea lui Dumnezeu pentru reabilitarea omului.
La temelia acestei opere este iertarea, ca una din condiţiile mântuirii.
Iertare, post şi milostenie - iată treimea faptelor bune, cu ajutorul cărora putem străbate această vreme a Postului cel Mare, făcând adevărata pocăinţă.
 
 
Romani 13: 11-14
 
11. Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. 
12. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. 

13. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; 
14. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. 

14: 1- 4.

1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. 
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. 
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea. 

Evrei 7:26
 
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. 

8 : 2

2. Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul. 

12: 1- 10 

1.De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. 
2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. 
3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. 
4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. 
5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. 
6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte".  7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? 
8. Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi. 
9. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? 
10. Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui. 
 
Matei 6: 14 - 21
 
14. Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; 
15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. 
16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. 
17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, 
18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. 
19. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. 
20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. 
21. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu